Creditul pentru sectorul privat nu se scumpeste

Desi bancile din zona euro au crescut usor costul creditelor ipotecare si de consum,

Criza internationala a creditelor ar fi trebuit sa faca imprumuturile mai scumpe si mai greu de obtinut, inclusiv in zona euro. Acest lucru nu se intampla insa deocamdata, arata un studiu publicat de Guillermo de la Dehesa, presedintele Centrului pentru cercetari privind politicile economice (CEPR). Cu toate ca se confrunta cu unele probleme importate de la institutiile de credit americane, bancile din zona euro nu au crescut costurile si nici nu au ingradit accesul catre imprumuturile pe care
le ofera sectorului privat.

Avansul creditarii a scazut usor in zona euro, dar bancile europene au fost mai cumpatate decat cele americane in privinta riscurilor pe care si le-au asumat, ceea ce le-a permis sa ,,sfideze“ criza creditelor subprime, arata studiul citat. Potrivit raportului din iunie al Bancii Centrale Europene (BCE) cu privire la evolutia creditarii in zona euro, ratele medii ale dobanzilor la creditele acordate sectorului privat nu au suferit majorari semnificative. Mai mult decat atat, in cazul imprumuturilor acordate corporatiilor nonfinanciare, ratele de dobanda au inregistrat o usoara scadere. In privinta accesului la creditele acordate de banci in zona euro, acesta s-a pastrat practic la valori comparabile cu cele dinaintea crizei creditelor subprime, mai arata studiul. Ritmul de crestere al volumului de credite acordate sectorului privat a inregistrat o usoara scadere in mai 2008, comparativ cu aprilie si martie, dar nu se poate vorbi de un fenomen de proportii, care sa arate ca bancile din zona euro au fost afectate de criza internationala a creditelor.

Pretul finantarii

Astfel, dobanzile pentru liniile de creditare cu descoperire de cont (overdraft) au scazut de la 6,62% in decembrie 2007 la 6,54% in aprilie 2008. In ceea ce priveste imprumuturile de pana la un milion de euro, rata initiala de dobanda, in cazul creditelor cu dobanda variabila acordate pentru termene mai mari de cinci ani, a scazut de la 5,3% in decembrie anul trecut la 5,22% in aprilie 2008. De asemenea, dobanda creditelor de peste un milion de euro, acordate pe maximum cinci ani, a scazut in acelasi interval de timp de la 5,48% la 5,39%.

Creditele ipotecare si cele destinate consumului au cunoscut, in schimb, usoare majorari ale ratelor de dobanda. Astfel, ratele medii de dobanda pentru imprumuturile acordate pe baza unor garantii imobiliare au crescut usor, de la 10,46% in decembrie 2007 la 10,55% in aprilie anul curent. In plus, dobanda initiala in cazul creditelor de consum cu dobanda variabila acordate pentru mai mult de cinci ani a crescut de la 8,17% la 8,45%, in aceeasi perioada de timp. Totusi, ratele de dobanda pentru cumpararea de case au cunoscut o usoara scadere, in cazul creditelor cu dobanda variabila acordate pentru perioade mai mari de zece ani, ajungand in aprilie 2008 la 5,11%, de la 5,18%, cat erau in decembrie anul trecut.

Volumul de credite acordate

Aceasta evolutie a ratelor de dobanda in zona euro se inregistreaza pe fondul unei usoare incetiniri a ritmului anual de crestere a volumului de credite acordate sectorului privat, care a scazut de la 12,2% in martie la 12,0% in aprilie si 11,9% in mai. Astfel, ritmul anual de crestere a creditelor acordate companiilor din sectorul privat a scazut de la 10,8% in martie la 10,6% in aprilie, respectiv 10,4% in mai, iar ritmul creditarii destinate corporatiilor nonfinanciare a inregistrat o scadere la 14,2% in mai, de la 14,9% in aprilie. In cazul creditelor ipotecare acordate, rata anuala de crestere a inregistrat, de asemenea, o scadere, de la 5,4% in martie la 5,2% in aprilie si 4,9% in mai. In plus, ritmul creditarii destinate achizitionarii de case a scazut la 5,5% in mai de la 5,9% in aprilie 2008, iar ritmul de crestere al creditelor de consum s-a redus la 4,8% in mai, de la 5,2% in aprilie.

Motive pentru scumpirea creditului

Studiul prezinta patru motive din cauza carora bancile din zona euro ar fi putut fi silite sa creasca dobanzile la credite, in urma crizei financiare internationale. Primul motiv consta in gradul mai mare de expunere la risc al datoriilor acumulate de banci, comparativ cu datoriile altor institutii financiare nebancare, chiar daca acestea din urma au primit aceleasi cotatii legate de risc. Ca urmare a acestui fapt, creditele acordate de banci institutiilor financiare nebancare sunt mai putin, sau chiar deloc profitabile, in conditiile in care bancile nu percep comisioane suplimentare sau nu maresc ratele de dobanda la creditele acordate celorlalte institutii de credit cotate cu un grad mai mic de risc. Al doilea motiv ar putea fi cresterea ratelor euribor pentru creditele pe o luna si trei luni, iar a treia posibila cauza ar consta in faptul ca volumul in crestere de credite neperformante a facut ca bancile sa constientizeze ca au acordat imprumuturi al caror cost nu acoperea riscul pe care creditele respective il presupuneau. Mai mult decat atat, bancile au fost fortate de catre standardele internationale de raportare financiar-contabila sa isi vanda o mare parte din activele in depreciere la valoarea curenta de piata.

Investitiile structurate extrabilantiere

Unele banci europene au apelat, cu acordul institutiilor de reglementare de pe pietele pe care actioneaza, la instrumente de investitii extrabilantiere, cu expunere la risc mai mare decat ratingurile acordate de catre institutiile specializate bancii. Din cauza lor, bancile respective au pierdut mai mult de 450 de miliarde de dolari americani din august 2007 si pana in prezent, pe fondul deprecierii considerabile a titlurilor de valoare sustinute prin active. Instrumentele de investitii structurate au fost create cu capital minim pentru a imprumuta capital pe termen scurt, pentru ca apoi acest capital sa fie oferit spre imprumut pe termen lung, pe pietele europene si americane, in ambele ipostaze folosindu-se titluri de valoare garantate prin active. Pe fondul deprecierii valorii activelor imobiliare, bancile nu au mai reusit sa-si refinanteze instrumentele investitionale structurate, ceea ce le poate sili sa le introduca inapoi in bilanturile consolidate. Studiul estimeaza ca, in cazul in care bancile din zona euro reincorporeaza instrumentele structurate de investitii in bilanturile lor consolidate, vor suferi o reducere de la 8% la 7% a activelor eligibile de a participa la capitalul social. Avand in vedere ca majorarile de capital sunt mai degraba improbabile, studiul citat spune ca poate avea loc o reducere a volumului de credite acordate in zona euro cu pana 12%.

Zona euro sta deoparte

In pofida motivelor enuntate mai sus, bancile din zona euro continua sa nu scumpeasca creditarea si sa nu inaspreasca conditiile de accesare a creditelor. Studiul prezinta cinci cauze care pot sta la originea mentinerii costului si volumului de credite acordate. Astfel, bancile au o legatura stransa cu clientii lor corporativi importanti, neexistand inca situatii de incapacitate de plata pentru marile corporatii din zona euro, ceea ce ar fi putut sili institutiile de credit sa ridice dobanzile la imprumuturi. In ceea ce priveste fondurile de capital privat si fondurile hedge, bancile tind spre o relaxare a ratei medii de garantare a creditelor, care pana acum era de aproximativ 90%, pe fondul diminuarii capitalurilor imprumutate pentru cresterea potentialului investitiilor (de-leveraging). In plus, amploarea fenomenului de investire prin intermediul vehiculelor de investitii structurate extrabilantiere este mult mai redusa in cazul bancilor din zona euro decat pentru institutiile de credit americane, iar companiile europene de dimensiuni mici si medii nu sunt atat de indatorate precum corespondentele lor de peste Atlantic. O alta cauza poate fi faptul ca cei ce au contractat credite cu garantii imobiliare in zona euro au facut-o pentru a-si cumpara casa, si nu pentru consum. Mai mult decat atat, multe din corporatiile mari europene sunt inca bine cotate de catre agentiile de rating, avand o situatie financiara solida.

La noi, da

Banca Nationala a Romaniei (BNR) a elaborat un proiect privind creditele persoanelor fizice, menit sa reduca riscurile si sa limiteze viteza de crestere a creditarii si avand ca tinta directa creditul de consum. Potrivit documentului BNR, bancile vor calcula gradul de indatorare la creditele acordate populatiei pe baza unor venituri cu cel mult 20% peste cele declarate la administratia financiara in anul anterior, si nu doar in functie de adeverinta de salariu sau alte documente, asa cum se intampla pana acum. Astfel, bancile vor trebui sa realizeze analize de stres asupra clientilor, pentru evaluarea capacitatii de rambursare a acestora in conditii nefavorabile, pe baza informatiilor disponibile din ultimele 18 luni de la data aplicarii pentru credit. Institutiile de credit vor face o proiectie a capacitatii de rambursare a clientului, utilizand cea mai ridicata dobanda, cel mai ridicat nivel al deprecierii cursului leului si cel mai ridicat nivel al comisioanelor aplicate, practicate in institutie in aceasta perioada. In plus, a fost introdusa obligativitatea limitarii la maximum 40% a gradului de indatorare, in conditiile in care majoritatea bancilor adoptasera grade de indatorare ridicate, ce puteau sa mearga si pana la 70% din venitul net disponibil.

Probleme la americani

Banca ipotecara IndyMac Bancorp Inc, cu sediul in California, si-a incetat de curand activitatea, la cererea arbitrului pietei bancare americane. Acesta a intervenit dupa ce retragerile efectuate de depozitarii panicati au dus la al treilea mare faliment bancar din istoria SUA, transmite Reuters. IndyMac, a cincea banca americana care a dat faliment in acest an din cauza crizei creditelor si a celei ipotecare, era specializata in acordarea de credite ipotecare pentru care cerea foarte putine documente justificative de la clienti. Cazul este unul dintre cele mai rasunatoare din ultimii douazeci de ani. Autoritatile federale au fost nevoite sa constate intrarea in incapacitate de plati a bancii, dupa ce deponentii au retras o suma de aproximativ 1,3 miliarde de dolari in 12 zile, lasand banca in criza de lichiditati.