Autostrada Badea Cartan

Ani in sir mi-au povestit rudele sau prietenii despre „drumul catre Vest”. E adevarat, abia recent m-am prins ca se refereau numai la ideea in sine, nu la vreo sosea care sa te duca in Occident. Nu de alta, dar culmea este ca nu avem asa ceva. Multa lume a constatat ca este mai usor sa ajungi in Est decat in punctul opus.

Drumurile catre Moscova, Kiev, Chisinau (cele romanesti, pana la granita) sunt adevarate autostrazi in comparatie cu „ulitele” care te poarta spre Nadlac sau Cenad. Si atunci, cum vine asta? Ne batem cu pumnul in piept (politicienii in special) ca vrem spre Europa, dar cu masina nu poti merge civilizat decat in directia opusa, spre fostul nostru „frate” de la Rasarit. Sau „sora”, cum doriti. Nu am nimic impotriva soselelor bune din estul Romaniei dar de ce acolo? A nu se intelege ca un traseu rutier catre Chisinau, de exemplu, este floare la ureche. Nici pe departe, dar totusi sa mergi cu masina catre Timisoara este clar ca iti risti viata. In cursul saptamanii, TIR-urile invadeaza soselele si asa foarte mici, iar automobilele incearca sa se strecoare cum pot, daca pot, si doar atunci cand soferii lor dau dovada de un curaj nebun. Drumul Deva-Timisoara este un cosmar in adevaratul sens al cuvantului. Reparatii, basculante din care zboara pe sosea table uriase, conducatori auto isterici. Singura sansa este sa parcurgi distanta Bucuresti-Timisoara sambata sau duminica, atunci cand nu sunt si TIR-uri. Daca vrei sa iesi din tara via Arad este cam la fel chiar daca drumul este, teoretic, ceva mai bun. Aglomeratia te scoate din minti, indiferent de care zi a saptamanii vorbim.

Aveti dreptate, despre toate acestea s-a mai scris si se va mai scrie. Tragic mi s-a parut insa un alt lucru. Am cunoscut oameni care locuiesc in partea de vest a Romaniei si care nu mai vor sa auda de vacante pe meleagurile natale. „De ce sa-mi rup masina si sa-mi tocesc nervii incercand sa ajung la Constanta?”, m-a intrebat un timisorean. „Nici macar de Poiana Brasov nu mai vreau sa aud. Dimineata ma urc in masina, plec pe autostrazile din Ungaria, iar dupa-amiaza ajung pe litoralul croat. Daca sunt in forma, chiar si pe cel italian. La munte? Simplu, catre Innsbruck, acolo sunt la pranz. Ca sa nu mai zic ca preturile sunt mai mici...” Si ca el sunt multi. Iau pranzul la Viena, fac cumparaturi la Budapesta sau viziteaza frumusetile din Praga.

Nu poti strabate Romania, cu masina, in doua zile, iar jumatate din Europa in maximum o zi. Bine, se poate, dar nu este normal.

Ce sa mai vorbim despre investitorii si turistii straini. Ajung la noi doar cei care nu s-au informat in prealabil despre infrastructura rutiera. Este evident ca a doua oara nu se va mai intampla. Asadar, daca nu ai nervi de otel si o pregatire fizica de exceptie, drumul spre Vest il poti face doar cu avionul, ca politicienii. De aceea, alesii nostri nu realizeaza ce inseamna o autostrada. De aceea, mi se pare o crima sa muncesti trei ani la o autostrada, iar in al patrulea sa dai in folosinta doar 25 de kilometri. Din nefericire, la noi, ca si la Caragiale, este inca de actualitate si Badea Cartan. Am putea sa dam numele lui autostrazii care va strabate, intr-un oarecare viitor, Transilvania.