Cand executivul se joaca de-a legislativul
In raportul pe justitie, Comisia Europeana atrage atentia executivului ca recurge prea des la ordonante de urgenta.
Ce raspunde guvernul? Ca nu e nicio problema.
Liberalii au promis ca nu vor guverna prin ordonante de urgenta, insa acum cabinetul Tariceanu se poate „lauda“ ca a atins aceeasi performanta ca si guvernarea Nastase in 2002: 95 de ordonante de urgenta in sase luni. De la preluarea mandatului, actualul prim-ministru a semnat in fiecare an tot mai multe astfel de acte. Nu a fost nici macar un minister care sa nu beneficieze cel putin de o ordonanta. Cele mai multe astfel de acte emise in perioada ianuarie-iunie 2008 au vizat Ministerul Economiei si Finantelor (MEF) - 25, Ministerul Internelor si Reformei Administrative (MIRA) - 20, Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (MADR) - 13, Ministerul Justitiei - 12.
De remarcat ca in perioada analizata, executivul a aprobat 14 ordonante de urgenta care corecteaza alte ordonante de urgenta emise tot de cabinetul Tariceanu.
Constitutia prevede ca „guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata”. In plus, reprezentantii executivului „au obligatia de a motiva urgenta” in cuprinsul textului emis.
Ordonante da,initiative legislative mai deloc
In schimb, Legea fundamentala da posibilitatea executivului sa aiba initiative legislative. Insa, elaborarea de proiecte care sa urmeze cursul firesc al legiferarii, adica sa treaca si prin parlament inainte ca masura vizata sa fie pusa in practica, nu a fost o preocupare pentru ministere. Guvernarea Tariceanu se remarca prin numarul mic de proiecte de lege initiate, doar 38. De exemplu, MADR nu a avut niciun proiect legislativ in sase luni, in schimb, a beneficiat de 13 OUG. Campionul ordonantelor, MEF, a avut 13 proiecte legislative, iar MJ doar doua. Ministerul educatiei, ca si cel al culturii, de asemenea, nu au trimis in parlament niciun proiect legislativ. De notat, pana in prezent nici un proiect al guvernului nu a fost respins de parlament. Cel mult se afla blocat la comisiile de specialitate, ori au fost amendate, dar nu respinse in totalitate. Datele sunt preluate dintr-un raport elaborat de Departamentul pentru Relatia cu Parlamentul, pentru intervalul ianuarie-iunie 2008.
Motivatia oficiala ce explica urgenta
Constitutia obliga, asadar, executivul sa precizeze de ce este atat de necesara aplicarea unei masuri, incat nu mai poate astepta si acordul Legislativului. Alinierea la standardele UE, respectarea angajamentelor luate prin tratatul de aderare, reducerea decalajelor fata de celelalte state membre sunt principalele argumente invocate de executiv pentru emiterea OUG. Iata cateva exemple de masuri pentru care guvernul nu a mai avut rabdare sa ceara acordul Legislativului, inainte de a fi puse in aplicate.
In luna februarie, executivul adopta OUG nr. 6/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 457/ 2004 privind publicitatea si sponsorizarea pentru produsele din tutun. Caracterul de urgenta este explicat de executiv in expunerea de motive: „Necesitatea adoptarii unor masuri cat mai urgente care sa conduca la diminuarea consumului de tutun in randul copiilor si adolescentilor prin evitarea situatiilor in care minorii sunt expusi promovarii produselor si consumului de tutun“. O alta ordonanta priveste stabilirea unor masuri pentru reorganizarea utilizarii spectrului radio in banda de frecvente 3.600-3.800 MHz. „Raspandirea beneficiilor societatii informationale depinde tot mai mult de disponibili- tatea accesului la internet in randul cetatenilor si companiilor si, in plus, trebuie reduse decalajele fata de celelalte state membre UE“, motiveaza executivul graba cu care pune in aplicare aceasta prevedere, inainte ca Legislativul sa se pronunte daca este sau nu de acord.
Prin adoptarea OUG nr.40, guvernul modifica in luna mai Legea nr. 16/2007 privind organizarea si exercitarea profesiei de geodez. „Prin prezentul act normativ se are in vedere acoperirea volumului mare de lucrari geodezice si cadastrale necesare intabularii drepturilor reale in cartea funciara precum si realizarea lucrarilor de investitii“, explica executivul. De mentionat ca la parlament era depusa o initiativa legislativa pe acelasi subiect, cu cateva zile inainte de emiterea OUG. Initiatori: trei deputati PD-L si un deputat UDMR.
„De cele mai multe ori, urgenta nu exista“
Presedintele ProDemocratia, Cristian Parvulescu, ne-a explicat ca CE a mai facut atentionari similare si in rapoartele de preaderare. „Ordonantele de urgenta sunt privite ca exercitiu arbitrar al guvernului, prin urmare se poate intelege ca in spatele urgentei se ascunde altceva. De cele mai multe ori, urgenta nu exista sau nu este foarte evidenta“, a explicat Parvulescu.
Principalul avantaj al unei ordonante de urgenta este acela ca intra imediat in aplicare, odata cu publicarea in Monitorul Oficial. Chiar daca va fi anulata sau schimbata de parlament, prevederea respectiva isi produce deja consecintele.
In opinia lui Parvulescu, cresterea numarului de ordonante poate fi explicata prin doua ipoteze: slaba sustinere a proiectelor executivului in parlament si alegerile din acest an. „Pana in aprilie 2007, numarul OUG a fost relativ mic. Dupa plecarea PD de la guvernare, din cauza relatiilor conflictuale si a dificultatii negocierilor din parlament, se prefera aceasta modalitate, a ordonantelor“, afir- ma Parvulescu. In privinta celei de-a doua ipoteze, presedintele ProDemocratia a afirmat ca, in preajma alegerilor, astfel de ordonante ar putea raspunde nevoilor unor grupuri de finantare, care ar urma sa sprijine in campanie partidul aflat la guvernare. Este doar o presupunere, in lipsa unor dovezi clare nu pot fi facute acuzatii, a precizat el. Intrebat ce se intampla daca in urma aplicarii unei astfel de ordonante se constata ca a fost vorba de trafic de influenta, Parvulescu a precizat ca, teoretic, raspund juridic cei care au dat ordinul de aplicare a prevederii respective. „Dar e greu de crezut ca se produc consecinte juridice. De regula, o mana spala pe alta”, a adaugat acesta.
Solutia se afla la opozitie
Guvernul raspunde in fata Legislativului, prin urmare, cum ar putea parlamentul impiedica executivul sa recurga la guvernarea prin ordonante? „Parlamentul poate sanctiona acest abuz al executivului prin votarea de motiuni simple sau motiuni de cenzura. Partidele de opozitie nu au recurs la un asemenea demers, prin urmare accepta aceasta situatie“, ne-a raspuns Parvulescu.
Exemplu concret: taxa de poluare auto
Taxa de poluare auto a fost aprobata de guvern prin ordonanta de urgenta si a intrat in vigoare de la 1 iulie. Textul ordonantei, trimis parlamentului spre legiferare, a fost respins intr-o prima faza de senatorii din Comisia de buget.
Presedintele Comisiei juridice din Camera Deputatilor, Sergiu Andon, ne-a explicat ca, teoretic, proiectul de lege privind aprobarea unei ordonante de urgenta poate sa fie adoptat de parlament in cateva luni sau chiar cativa ani. In tot acest timp, prevederile ordonantei se aplica intocmai. Daca parlamentarii resping ordonanta privind taxa auto, aceasta isi inceteaza efectele, iar Legislativul trebuie sa elaboreze normele care sa prevada ce se intampla cu taxele deja incasate de la populatie.
Nicio problema
Intrebati de ce a fost nevoie de toate aceste ordonante, reprezentantii executivului ne-au raspuns ca numarul acestor acte nu este mare si ca, „in 2007, guvernul a adoptat 158 de ordonante de urgenta“. „Posibilitatea adoptarii de ordonante de urgenta de catre guvern este prevazuta in Constitutia Romaniei, art. 115”, precizeaza biroul de presa al guvernului, abilitat sa raspunda intrebarilor adresate de „Financiarul”. In privinta atentionarii facute de Comisia Europeana, raspunsul primit este urmatorul: „Observatiile CE in raportul adoptat la 23 iulie se refera strict la domeniul justitiei, pentru care, in primele sase luni ale anului 2008, guvernul a initiat 15 proiecte de lege, dintre care 12 pentru aprobarea unor ordonante de urgenta ale guvernului”.