Moarta e bine mersi!

Piata imobiliara din Romania se prabuseste! Vedem acest titlu aproape zilnic in ziarele romanesti. Uneori si in presa internationala. Nu se mai vinde, nu se mai cumpara, iar perspectivele pe termen scurt ori mediu sunt sumbre. Preturile sunt mari, uriase chiar, iar un apartament pe malul Dambovitei costa cat unul pe Coasta de Azur. Mesajul unitar, de aceasta data, vine de la dezvoltatori, intermediari, vanzatori si chiar de la mediul bancar ori oficiali. In realitate, niciunul dintre cei care vad piata imobiliara din Romania in cosciug nu se pregateste pentru inmormantare. Dimpotriva, continua sa investeasca temeinic, semn ca este vorba doar de un virus firav pentru care se gaseste leac la orice colt de strada, totul e sa aiba un pic de rabdare cat dureaza covalescenta. Dincolo de mesaje, campanii ori alte strategii, piata imobiliara din Romania o duce bine mersi. Poate a stagnat putin ori pe alocuri a scazut nesemnificativ, insa nici vorba de prabusire. Statisticile arata ca suntem pe locul II in Europa Centrala si de Est din punctul de vedere al tranzactiilor de mari dimensiuni incheiate in primul semestru al acestui an. Nici la tranzactiile mici nu stam foarte rau, iar scaderile de preturi la apartamentele vechi au revigorat putintel afacerile in aceasta zona. Puse fata-n fata, realitatea din piata nu bate deloc cu mesajele apocaliptice. Se completeaza insa de minune. Pentru ca semnalele despre prabusirea pietei pot sa stopeze, cel putin pe alocuri, avantul preturilor. Dupa ce, timp de trei ani, am asistat la o triplare a preturilor la apartamentele vechi, acum se vorbeste despre o scadere, ce-i drept nu foarte consistenta. In medie, 13%. Cei care doresc neaparat sa vanda par sa-si dea seama ca nu pot primi 50.000 de euro pe o garsoniera confort II in Berceni ori 150.000 de euro pe un apartament in Titan. Sau poate ca s-au saturat sa tot astepte reintoarcerea vremurilor cand isi permiteau sa creasca pretul de la ora la ora sub „presiunea” valului de oferte. Asa ca mai lasa cate ceva.

Nu acelasi lucru se intampla in zona locuintelor noi sau a terenurilor unde, spun dezvoltatorii, scaderea preturilor ar fi nejustificata. Si aici apare blocajul. Vanzatorul nu lasa, cumparatorul nu da. Fiecare are propriile argumente. Dar, mai ales, propriile asteptari. Cel care cauta o casa spera sa o poata lua la un pret mai mic. Cel care vinde nu vrea sa renunte in ruptul capului la marja de profit stabilita. „Pierzi-castigi, negustor te numesti”, spune o vorba din batrani. Negustorul imobiliar modern are un alt motto: „Castigi-castigi, ca inca mai merge!”. Si va mai merge multa vreme de acum incolo. Pentru ca numarul romanilor care cauta o casa este inca foarte mare. De ordinul milioanelor. Multi dintre acestia vor astepta poate o minune: preturile sa scada spectaculos. Altii vor vedea realitatea si vor cumpara acum ceea ce la anul va fi mult mai scump. Iar dezvoltatorii ori intermediarii… sa nu le plangem de mila. Nu vor renunta la profiturile uriase, iar ceea ce nu vor vinde vor inchiria. Pentru ca, atunci cand nu se vand casele, cresc chiriile. Lucru care deja se intampla. Asa ca piata imobiliara din Romania nu se prabuseste, se asaza doar, si poate se pregateste temeinic sa infloreasca din nou.