Am ajuns in Santorini pe un soare orbitor, cu toate acestea, primirea nefiind prea calduroasa: aerul era greu de respirat, iar in aglomeratie nu mai incapea nici macar un ac. Vacarmul asurzitor din portul comercial, unde vine si pleaca cel putin un vas la cinci minute, precum si atmosfera prafuita din aceasta „galeata“ naturala marginita de stanci abrupte nu poarta niciun pic de romantism. Aceleasi sentimente le nutresc probabil si proprietarii camerelor oferite ad-hoc pentru inchiriere, ca si cei ai magazinelor care vand o sticla de apa cu 2,4 euro. Noroc cu transportul in comun care, destul de bine pus la punct - ca de altfel in toata Grecia - ii scapa pe calatori din babilonia din port. De care uitam pe drumul catre Thira, capitala insulei, ametiti de serpentinele in ac ale drumului stramt si, mai ales, de peisajul de dupa hau. Ceva de vis, care a devenit imaginea vizuala a Greciei. Thira este un orasel de provincie, care respira prin toti porii prin turism. Aici se gasesc o multime de terase si magazine, majoritatea bijuterii, scumpe si foarte scumpe, si de suveniruri.

In Thira, ca si in Oia - asezare renumita pentru panorama de la apus - se poate ajunge si calare pe magarusi sau catari, biletul pentru o persoana costand cinci euro. Caldura inabusitoare, soarele orbitor si mirosul fecalelor magarusilor si, nu in ultimul rand, imaginea betelor aplicate cu darnicie pe spatele obosite ale acestora fac din ascensiunea cu telecabina o varianta cel putin mai eleganta, daca nu mai comoda. Odata ajunsi in Thira, este bine sa va bucurati de o plimbare relaxanta pe stradutele inguste si umbrite, macar pentru a va pierde prin multime, daca nu va hotarati sa popositi la o terasa. Un pahar de bere costa de la patru euro in sus, o cafea, de la doi euro, iar o inghetata, de la sase euro portia. Pentru a va simti cat de cat bine trebuie sa aveti programat un buget pentru o masa de minimum 15 euro de persoana. Ramanand la capitolul masa, trebuie amintit ca micul dejun in Santorini, indiferent de clasificarea unitatii, este mai mult decat sarac: ceva paine, un pic de unt si gem, poate si putina branza. La fel, atentie si la unitatea aleasa, pentru ca puteti sa aveti surpriza de a constata la fata locului ca in camera pentru care ati platit sute de euro nu va incap toate cele trei valize sau ca de-abia va puteti strecura printre ele. Pe langa curatenia relativa din camere, preturile piperate raportate la calitatea serviciilor, precum si posibilitatile de distractie fac din Santorini o destinatie de vizitat in cateva zile. Nu este mai putin adevarat ca panorama care se lasa admirata de la Fira pana la Oia, dar cu precadere la Imerovigli sau Firostefani - zone mai de lux - merita efortul de a veni aici pentru o zi.

Pentru cei obositi de atata contemplare, exista si varianta unei excursii de o zi cu vaporasul. Sunt mai multe optiuni de astfel de minicroaziere, toate oferind o vizita la vulcanul de pe insulita Nea Kameni, in fapt, ceea ce a mai ramas dupa eruptiile repetate din ultimele mii de ani. Pe seama marii eruptii de acum aproximativ 3.600 de ani este pusa disparitia civilizatiei minoice, ale carei vestigii se regasesc la Knossos, in Creta, la peste 150 de kilometri departare. Pentru vizita la Vulcan trebuie neaparat sa aveti incaltari bune de mers pe pietris, precum si palarie si ochelari de soare. Drumul vaporaselor se opreste, de asemenea, la Izvoarele fierbinti (Hot Springs), nerecomandate cardiacilor, si la Thirassia, cealalta insulita locuita din Santorini, unde probabil ca se mananca cele mai bune bucate din peste sau fructe de mare. O astfel de excursie de o zi costa minimum 25 de euro, fara masa sau apa, majoritatea terminandu-se la Oia (Ia), unde turistii sunt lasati in port, de unde au doua variante: fie aleg magarusii sau catarii, fie impart drumul abrupt cu acestia, pana sus, in orasel. Ia este recomandata de agentii ca avand cele mai frumoase apusuri, la concurenta cu cele din Imerovigli, dar cu siguranta are cele mai mari preturi, croite pentru turistii veniti in croaziere de lux. Santorini se mandreste, pe buna dreptate, cu Plaja Paradisului (in nord-est) sau cu cea rosie sau alba (din sud). In apropierea acestora din urma se afla vestigiile de la Akrotiri, multe dintre ele fiind cunoscute din cartile de istorie. De altfel, sunt voci care localizeaza Atlantida tocmai pe aceste meleaguri.

Partea vestica a insulei este mult mai putin spectaculoasa si, prin urmare, si mai saraca. Sunt cateva statiuni, precum Kamari sau Perissa, frecventate mai ales de italieni sau nordici, a caror atmosfera nu difera prea mult de cea de la Eforie, Venus sau Mamaia. Sunt diferiti doar italienii, care conduc noaptea scuterele de parca nu au mai vazut asa ceva niciodata. Aici, tarifele sunt mai acceptabile decat in Fira, Imerovigli sau Oia, un numitor comun al intreprinzatorilor locali fiind preocuparea de a castiga din orice. Lucru oarecum scuzabil, daca avem in vedere faptul ca existenta tuturor celor aproximativ 8.000 de suflete din Santorini este legata de turism, pe care-l practica cu zambetul pe buze, dar cu gandul la ce va urma dupa incheierea sezonului estival. De aceea nu trebuie sa mire ca toate preturile sunt mai mari decat in toate celelalte insule grecesti, mai putin Mykonos. Insula nu are izvoare de apa, fiind alimentata zilnic cu ajutorul unui feribot.

Daca sunteti mai pretentiosi, trebuie sa alegeti un hotel de o clasificare superioara, stelele fiind date dupa criteriile grecesti. Este indicat sa va interesati de conditiile de cazare inainte de a plati si sa aveti neaparat confirmarea rezervarii ferme, pentru a nu va trezi in strada, cu voucherul in mana. In Santorini se poate ajunge din Piraeus (Atena) cu feribotul (se merge noaptea, aproape opt ore) sau cu avionul, cu una dintre companiile grecesti, sau cu SAS, Futura sau Condor. Exista si varianta rapida de transport pe apa, care face cursa in patru ore din Piraeus sau din Heraklion (Creta) in doua ore. Denumirea de astazi a insulei provine de la manastirea Sfanta Irina, in greaca Aghia Irine, numita de marinarii italieni, Santa Rini.