Ganduri de alegator

America a ales. Primul presedinte de culoare din istoria sa, un reprezentant al partidului democrat, care reuseste sa realizeze din nou alternanta la putere a celor doua mari forte politice din SUA, dupa doua mandate republicane la Casa Alba. Noi, in Romania, mai avem un an pana sa ne alegem presedintele, dar suntem acum in plina efervescenta electorala pentru alegerea Parlamentului. Sunt si eu, ca si alti alegatori, usor confuzionat de noul sistem al colegiilor uninominale si de multitudinea de candidati care ne promit un viitor roz daca vor ajunge sa ocupe fotoliile confortabile pe care le vizeaza. Nu stiu cum vor trata democratii americani criza financiara care a lovit America, poate ca va trece pana la instalarea noii administratii, dar am indoieli serioase in legatura cu capacitatea politicienilor din Romania de a gestiona situatia economica de la noi, cu sau fara criza. In primul rand, este previzibil ca un nou guvern nu se va putea instala inainte de sfarsitul anului, iar daca sondajele de opinie indica directia corecta, va fi un guvern de coalitie, sau cel putin sprijinit de o coalitie parlamentara. De aproximativ o luna asistam la un balet iresponsabil al politicienilor si al sindicatelor, care a adus Romania in topul aprecierilor negative in legatura cu perspectivele economiei si care a afectat piata financiara deosebit de grav. Griparea pietei interbancare, cresterea dobanzilor si deprecierea cursului de schimb al leului au fost tot atatea consecinte ale imaginii negative, chiar daca situatia bancilor din Romania si indicatorii economici de baza nu justificau astfel de evolutii. Cred ca cea mai buna apreciere a situatiei actuale din Romania a facut-o guvernatorul Isarescu, atunci cand a spus ca avem de-a face mai degraba cu o „criza de nervi”. Din pacate, crizele de nervi sunt foarte dese la noi, romanii, si nici nu prea stim cum sa iesim din ele. Ne-am mai crizat si alta data, in istoria noastra recenta. In 1998, corul Casandrelor de prin diferite agentii de rating si grupari de analiza economica prezicea ca Romania va intra in incetare de plati si ca vom avea tot felul de dezastre. Am depasit criza si a urmat o perioada de dezvoltare sustinuta, dar secretul a fost ca guvernarea Isarescu de la sfarsitul perioadei „Conventiei democrate” a asigurat coerenta politicilor guvernamentale cu politica monetara, asternand bazele macroeconomice sanatoase. Acum, dupa aproximativ noua ani de crestere economica, si pe fondul unor furtuni financiare internationale de maxima amploare, Romania s-ar putea confrunta cu unele corectii, care pot fi prevenite sau agravate de factorul politic. Din pacate, dezbaterile politicienilor aflati in campanie electorala nu reusesc sa ma convinga. Nu vad de unde ar putea veni gandirea strategica, clarviziunea necesara pentru a impinge Romania inainte si este pacat pentru ca, in pofida crizei financiare internationale, Romania continua sa aiba in fata o „fereastra de oportunitati” unica in istorie: modernizarea structurii economice, dezvoltarea infrastructurii si modernizarea capitalului fix cu sprijinul fondurilor europene. Aceasta trebuie sa fie preocuparea noastra principala si tinta cea mai importanta a politicienilor nostri: cum sa folosim in favoarea noastra procesul de integrare europeana astfel incat si noi, ca si sudul Italiei, ca si Spania, Portugalia sau Grecia, la timpul lor, sa reducem cat mai repede decalajele dintre romani si restul europenilor.
Deci, eu cu cine votez?