Fluctuatia cursului de schimb va duce la scumpirea mancarii

Bogdan Mihail, director general la Smithfield Ferme:

  animal crescut. In momentul de fata exista 35 de astfel de ferme, alte 14 fiind in stadii diverse de accesare a fondurilor. In plus, compania a investit destul de mult pentru obtinerea unui ingrasamant natural din dejectiile de la fermele de crestere. In felul acesta se inchide cercul, rezolvandu-se si spinoasa problema a protectiei mediului.

„Financiarul“: Smithfield a intrat in parteneriat cu o serie de fermieri banateni pe care ii ajuta sa creasca porci si ii sprijina sa ia fonduri comunitare. Desi ati spus ca potentialul zonei este mare, numarul acestora este destul de redus. Motivele sunt legate de birocratia care sufoca institutiile romanesti desemnate sa aprobe aceste dosare?
Bogdan Mihail: Nu as putea sa denumesc aceasta situatie drept birocratie. Exista o procedura foarte complicata de aprobare a acestor cereri de finantare. Aceasta procedura presupune ca unul dintre partenerii nostri care doreste sa lucreze cu noi sa-si construiasca o ferma din fonduri proprii si fonduri europene. Dupa aceea, incheie un contract cu noi, creste aceste animale, primeste de la noi furaje, tot know-how-ul si ne vinde porcii la final pentru a putea fi abatorizati in cadrul sistemului nostru. Eu zic ca este avantajos pentru fermieri pentru ca-si utilizeaza in sistem integrat partea de agricultura si de zootehnie in conditiile unui pret avantajos. Cele mai mari probleme cu care se confrunta sunt legate de intocmirea acelui dosar care sta la baza cererii de finantare.

Eligibil, dar fara finantare

Aveti cazuri concrete de fermieri care au pierdut finantari din cauza institutiilor romanesti?
Acesta este un proces foarte complex. Necesita foarte multa consultanta, foarte mult timp, foarte multe acorduri de principiu de la diverse autoritati. Fermierul obtine autorizatia de constructie, dar pana sa ajunga sa acceseze fondurile, aceasta expira. Va dau un caz concret: persoanei in cauza i-a expirat autorizatia, a trebuit sa faca prelungirea si acum nu mai are nicio cale de iesire, autorizatia nu mai poate fi prelungita.

In sesiunile care au mai avut loc au fost si alte proiecte, dar persoana in cauza a fost eligibila, dar fara finantare, iar acum trebuie sa se apuce sa construiasca dosarul din nou. Un fermier care doreste sa dezvolte o afacere ceva mai mare decat o are acum, de exemplu, sa intre in parteneriat cu noi astfel incat toata lumea sa castige, intampina mari dificultati. Practic, este aproape imposibil sa accesezi aceste fonduri.

Care este potentialul acestei afaceri? Cate ferme ati putea coopta ca si parteneri?
Numai in zona Banat potentialul este de 100-200 de potentiali parte-neri, care, la randul lor, dau de lucru la cateva familii. Pot avea patru-cinci angajati fiecare.
Impactul este ca fiecare dintre ei va lucra cate 4-500 de hectare de teren agricol, iar productia de acolo va fi preluata de catre fabricile noastre de nutreturi combinate. Crearea unui astfel de sistem integrat ar putea duce, in opinia noastra, la reconstruirea zootehniei din Romania, mai aproape de noile reguli din Romania referitor la necesarul de carne de porc.

Ati amintit despre folosirea dejectiilor din capacitatile de productie pentru a realiza un ingrasamant natural pentru fertilizarea terenurilor. Ati reusit sa-l obtineti?
Da. Acum suntem la nivelul de experiment, dar am obtinut recolte foarte bune pe suprafetele unde am folosit acest fertilizator. Diferit de ce se intampla la alte unitati de producere a carnii de porc, unde dejectiile se imprastie la suprafata solului, noi am ales o alta solutie tehnologica: injectam fertilizatorul in pamant. In felul acesta, nivelul de nitriti care trec in panza freatica este de doar 5% fata de 25% in cazul tehnologiei clasice. Asadar, scapam si de dejectii si protejam si mediul.

Cat de mare trebuie sa fie o ferma pentru a intra in parteneriat cu Smithfield?
Noi avem niste proiecte in prezent pentru ferme cu o capacitate de 8.000 de capete. Din punct de vedere economic pare forma cea mai fezabila, pentru a suporta costurile de edificare a fermei si costurile de instalare a infrastructurii. Dupa infiintare, productia este de 8.000 de capete pe ciclu si sunt doua cicluri pe an. Modelul functioneaza cu succes in tari din vestul Europei, in America de Nord, acest model poate fi intalnit in industria laptelui inclusiv in Romania.

Sistemul acesta este aplicat si de alte companii din domeniu?
In Romania mai functioneaza un sistem asemanator. Nu este vorba de o societate comerciala, este o cooperativa care functioneaza in zona de sud a tarii si care are incheiate contracte cu abatoarele din zona.

Modelul lor de business este putin diferit fata de al nostru, dar dupa parerea mea necesita cheltuieli mai mari pentru dezvoltarea infrastructurii, pentru ca este vorba de capacitati mai mici, de 2.000 de capete, si cheltuielile pentru introducerea apei, a canalizarii, a curentului electric, GPL pentru partea de ecarisare a animalelor, drumuri de acces sunt mult mai mari si se amortizeaza mult mai greu.

De ce creste pretul alimentelor si in anii in care avem recolte bune la cereale, de exemplu?
In primul rand a fost un impact din cauza deprecierii leului, un impact pe care toti procesatorii si toti comerciantii trebuie sa-l ia in calcul. Apoi, criza financiara determina cresteri de costuri.

Dar criza financiara nu a lovit inca tara noastra?
Partial ne-a atins. Exista firme care au dificultati in a-si finanta activitatea curenta din cauza problemelor cu bancile. De aici si pana la o scadere a consumului mai este doar un pas, dupa care ne pot astepta noi scumpiri.

In acest context, din cauza lipsei banilor, romanii vor alege produse mai putin prelucrate si mai ieftine. Deci se va schimba si structura consumului.

De ce in Occident mancarea este mai ieftina decat la noi?
Preturile acelea din tarile din vestul Uniunii Europene erau niste preturi istorice, iar acum s-ar putea sa tinda sa se alinieze cu cele pe care le vedem si in Romania.

Tehnologii mai performante, alimente mai ieftine

Da, dar toti cei care au calatorit in vest in ultimii 18 ani spun acelasi lucru, preturile de la ei sunt mult mai mici decat la noi. De ce?
Acolo, regulile de baza ale pietei, cererea si oferta, functioneaza mult mai bine. Pe o piata stabilizata, preturile se regleaza in timp si raman oarecum constante. La noi, integrarea in Uniunea Europeana a presupus niste perturbari in comertul intra si extracomunitar. Romania a devenit tara intracomunitara, au existat niste posibilitati de importuri mai ieftine din tari intracomunitare. Probabil ca unii oameni au speculat aceasta situatie.

Apoi, mai este un aspect: costurile de productie la alimentele din Romania sunt mai mari decat cele din vestul Europei pentru ca nu avem aceeasi eficienta tehnologica. Cu toate ca, in ceea ce priveste costul cu forta de munca, acesta este mai scazut, celelalte costuri au fost mai mari, din cauza tehnologiilor utilizate. In concluzie, preturile de acolo sunt mai mici datorita eficientei tehnologiei si a unor randamente mult mai bune. Acesta este motivul pentru care scaderea preturilor la alimente nu se va putea realiza prea repede.