Bursa bacsisului: groparii cer bani in functie de starea vremii

Bursa ciubucurilor: 400 de lei pe zi din caratul paharelor, 100 de lei pentru caratul la groapa

Bacsisul ori ciubucul, in termeni turcesti, sau englezescul „tip”, sau frantuzescul „pour boire”, sau, pe romaneste, „mica atentie” are la romani radacini puternic infipte in cotidian, de la inceputul si pana la sfarsitul vietii. Pe scurt, sora mai mica a spagii sau mitei, „mica atentie”, este prezenta atat la nasterea romanilor, in viata lor de zi cu zi si pana la trecerea pe celalalt taram, atunci cand, potrivit traditiei ortodoxe, trebuie dat ortul popii.

Fie ca vorbim despre preoti, frizeri, ospatari, brancardieri, medici sau infirmiere, taximetristi, gunoieri, portari, gropari sau bocitoarele cimitirelor, mica atentie mioritica pare sa indulceasca viata romanului care, de cele mai multe ori, prefera sa lucreze, la stat sau la privat, pe un salariu modic, uneori de trei sau patru ori mai mic decat bacsisul. Ambalat in clasicele plicuri albe sau strecurat subtil in buzunarele cascate pana la portofelul „donatorilor”, bacsisul si-a creat in timp o asa-zisa bursa neconventionala. Iata cateva din zonele de interes care au dezvoltat in timp meseria bacsisului.

Plimbatul cu targa sare de milion

Dincolo de atentiile oferite de catre bolnavi medicilor, care uneori capata o alta terminologie, bacsisul e la mare pret in breasla medicala inferioara. Chiar daca salariul net al unui brancardier nu depaseste 650 de lei, la care se adauga un spor maxim de 50 de lei si bonuri valorice de aproximativ 150 de lei, batalia pentru ocuparea postului este una interesanta. Aceasta pentru ca dupa angajare este foarte important de care parte a baricadei iti vei desfasura activitatea. La intrarea in unitatea medicala sau in interiorul acesteia. „Cel mai mult castiga aia care primesc urgentele, cei de la UPU (Unitatea de Primire a Urgentelor - n.r.), noi astia de pe sectie mai putin, da’ e bine domne”, ne spune un brancardier dintr-unul din spitalele bucurestene. Potrivit acestuia, in zilele bune, din serviciile pe care le ofera bolnavilor, transport din salon catre cabinetele de consult, analize si alte investigatii medicale, bacsisul poate depasi chiar si 50 de lei.

In schimb, pentru cei de la UPU, din statistica sursei noastre, „pentru un tovaras de-al meu a sarit si de milion”. „Lasa-i domne, ca astia sunt oameni seriosi, uitati-va la infirmiere”, ne atrage atentia un pasager al unui scaun cu rotile. De la el aflam ca „fara 10 lei nu-ti schimba lenjeria patului tot sejurul, iar pentru altele trebuie sa scoti din buzunar, intre doi si cinci lei”. Nici portarii de la intrarea in incinta spitalelor nu pleaca acasa fara maruntisul zilnic. Pentru ei, ziua nefasta este cea stabilita de conducerea spitalului pentru accesul vizitatorilor. Altfel, un tarif la mica intelegere variaza intre doi si cinci lei, in functie de numarul celor care vor sa viziteze un singur internat.

Cardul taie din ciubucul receptionerilor

O alta meserie dedicata aproape in exclusivitate bacsisului este aceea de ospatar sau barman. Aici surplusul banesc variaza in functie de stelele restaurantului, dar si de prestatia acestora. Chiar daca s-a tot batut moneda pe taxa de 10% care sa se adauge tarifului obligatoriu in cazul serviciilor, se pare ca in localurile de fite, cluburi sau restaurante, aceasta taxa s-a implementat deja, cel putin tacit.

Pentru un ospatar de „patru stele” salariul, minim pe economie, a ramas doar o forma legala dintre el si angajator, venitul lunar depasind cu mult pe cel inregistrat in cartea de munca. In medie, un astfel de ospatar pleaca zilnic acasa cu 350-400 de lei in cazul in care bacsisul total atinge suma de 800 de lei. Diferenta este impartita intre picol, barman si bucatari.

Nici pentru angajatii bodegilor, bacsisul nu este unul de lepadat, doua, trei sute de lei vechi, fiind cota minima, zilnic. In schimb, cei care au inceput sa-si piarda din pret sunt receptionerii, chiar si angajati ai marilor hoteluri. „Clientii platesc mai mult cu cardul si foarte rar isi mai amintesc sa lase ceva in plus, maruntisul il lasa celor care cara bagajele”, ne spune un receptioner. De la el aflam ca pe vremea comunistilor venitul era unul fabulos. „Veneau multi pe sest si atunci plateau regeste... castigam si cinci miare pe luna”.

1.000 de lei pe luna la taxi

O alta meserie ciubucarita regeste pe timpuri, dar care nici astazi nu sufera prea tare din acest punct de vedere, este taximetria. In Bucuresti, pana in 1989, taximetria la negru era la mare pret, in contextul in care Capitala beneficia doar de o singura companie de taximetre, Glucoza. „Erau oameni cu bani care nu doreau sa fie monitorizati de taximetristii statului, care in mare parte erau turnatori la Secu’”, ne spune un veteran al erei transportului la negru.

„Castigam atunci si o mie de lei pe zi, dar era riscant”, ne dezvaluie omul, care adauga faptul ca „pentru a putea rezista pe piata neagra, trebuia sa cotizezi la militie”. Astazi, din taximetrie se castiga onorabil, bacsisul fiind principala variabila a venitului. Daca o parte dintre taximetristi sunt angajati ai companiilor private, altii au preferat doar sa inchirieze de la acestea statiile de emisie-receptie pentru care platesc o anumita chirie lunara. „Bacsisul e dupa noroc”, spune un alt birjar galben al Bucurestilor. Pentru el, cel mai mare bacsis a fost de 50 de euro, pentru o urgenta la aeroport, dar l-a intalnit si pe Hagi Tudose. „Pentru unu’ a trebuit sa cobor si sa schimb la chiosc sa-i dau rest 40 de bani”, se plange taximetristul. Potrivit unei statistici a birjarilor galbeni, cum s-au autoproclamat taximetristii, media bacsisului pentru 30 de zile de alergat pe strazi este de 1.000 de lei.

Alte meserii, alt ciubuc

Sigur ca nu pot fi lasate fara bacsis nici alte meserii. Daca un frizer scoate din foarfeca aproximativ 50 de lei in fiecare zi, un hairstylist cu state in zona fite isi poate insusi un bacsis de zece ori mai mare. Nici munca de secretara, in special in invatamantul universitar, nu e de neglijat. Numai ca aici bacsisul variaza de la caz la caz. Pentru o adeverinta sau informatii uzuale, mica atentie se rezuma la flori, bomboane fondante, o punga de cafea sau un carton de tigari.

Dar pentru o intermediere intre student si profesor pentru rezolvarea unei restante este obligatoriu intervenientul bacsis. Intre 50 si 100 de euro, dupa caz, sunt ramasitele care cad din plicul unui profesor universitar in buzunarul unei secretare. „Daca ramaneam in re-reexaminare, dadeam dublu, dar cu 200 de euro am rezolvat-o si anul asta”, face politica bacsisului un student la Politehnica. De altfel, el e obisnuit cu astfel de practici. In campusul din Regie, unde locuieste, bacsisul ii rezolva toate problemele. „Pentru un loc in camin am dat500 de euro, pentru instalator dau 20 de lei, pentru electrician cam tot atat…”, isi face socotelile studentul. Si gunoierii au fost infectati cu virusul bacsis, insa doar cei cu vechime in domeniu. „Mai scot bre, de ce sa nu zic, ca acu’, dupa zece ani de munca pe strazi, m-a trecut pa masina si mai da omu’ cand ii iau gunoiu’”, spune un angajat al unei companii de salubrizare. Dupa spusele lui, au fost zile cand a primit bacsis si 200 de lei pentru ca a ridicat gunoiul „de la cei de la case care nu au contract”.

Cartelul popilor, groparilor si al bocitoarelor

Aflati in slujba Domnului sunt nu numai preotii, ci si groparii, ingrijitorii mormintelor sau bocitoarele din cimitire. Aici plata neconventionala se face in functie de client sau starea vremii. Daca un preot are un salariu fix, traditia face ca, pe langa prosoape, coliva si colaci, veniturile sale sa aiba si alte cai, stiute sau mai putin stiute. „Da fiecare dupa posibilitati”, cam la atat se rezuma explicatia unui preot cand e intrebat despre cat mai castiga preotimea romaneasca.

O bursa neagra a Bisericii Ortodoxe arata ca pentru un botez in buzunarul slujitorului lui Dumnezeu intra in medie intre 150 si 300 de lei, pentru o inmormantare cam tot atat, in timp ce pentru o cununie religioasa, juramantul mirilor in fata Domnului costa aproximativ 400 de lei. Pe langa acestea, bacsisul religios este completat de „taxa” pentru acatiste si alte pomelnice menite sa ajunga la Ceruri. Dincolo de acest barometru financiar se afla groparii sau bocitoarele. Drumul intoarcerii in pamantul din care am fost creati are si el pretul lui. Chiar daca sunt angajati ai cimitirelor, groparii sunt onorati de un bacsis ce variaza intre 100 si chiar 300 de lei, marimea acestuia fiind direct proportionala cu starea vremii. „Iarna trebuie sa sapi cu tarnacopul domne, iar asta vara pe caldurile alea…, dar am luat si cinci milioane odata”, ne explica un gropar despre cum stau lucrurile si cam care e tariful lui pentru intoarcerea omenirii in lut. O alta munca de Sisif, dupa cea a groparilor, este cea a bocitoarelor si a ingrijitoarelor mormintelor. Angajate ale acelorasi cimitire, cu un salariu minim pe economie, acestea strang bani frumosi din munca peste sau din timpul programului. Pentru 40 de zile de bocit mortul, pretul poate depasi si 150 de lei. Mai greu e cu monitorizarea. Iar pentru faptul ca preiau in sarcini deosebite mormantul (adunat iarba, udat flori etc), taxa ad-hoc dintre bocitoare si rudele raposatului oscileaza intre 20 si 50 de lei, lunar.

Mercurialul micii spagi

• Chelner patru stele: 400 lei pe zi

• Hairstylist de lux: 500 de lei pe zi

• Taximetrist: 1.000 lei pe luna

• Gropar: min. 100 lei pe groapa

• Bocitoare: 150 de lei pe luna

• Brancardier: 100 lei pe zi

• Preot: 400 de lei pe cununie