Zona Banatului - magnet pentru investitiile italiene

Afacerile din vestul tarii nu par afectate de criza financiara

Desi criza economica a cuprins intreaga Europa, se pare ca pentru italieni criza romaneasca este o criza mai mica decat a lor, de acasa. Multi investitori din peninsula vad aceasta criza ca pe o buna oportunitate de afaceri. Ceea ce demonstreaza ca unii dintre investitorii italieni raman la stadiul de speculanti. Chiar si astfel, exista numeroase mari investitii cu capital italian deja prezente, mai ales in zona Timisoara, altele sunt in curs de pregatire.

Societatea italiana Cavanaro sfideaza criza de pe piata imobiliara si construieste la Timisoara un complex imobiliar care va avea in componenta cea mai mare cladire din oras. Intr-o zona excelenta, supercentrala, langa cateva dintre principalele centre comerciale si la doar cinci minute de mers pe jos de centrul orasului, pe locul halelor fostei fabrici de conserve de fructe Fructus, Cavanaro realizeaza o investitie de 25 de milioane de euro. Se lucreaza de zor, astfel ca pana la inceputul anului 2010 aici sa devina functional un imobil cu 14 niveluri. Ideea italienilor are in vedere realizarea unui mix de spatii pentru birouri la nivelurile inferioare si apartamente la cele superioare. De la parter nu vor lipsi spatiile comerciale. Pana la nivelul cinci vor fi realizate spatii de birouri, restul etajelor pana la 14 vor fi apartamente.

Locuinte pentru timisoreni instariti

Apartamentele nu vor avea dimensiuni spectaculoase, vor avea intre una si patru camere, cu suprafete intre 38 si 110 metri patrati. Tinta italienilor este formata din cei cu venituri superioare, este „vanata“ clasa superioara a clientilor. Era oricum greu sa faci un bloc de 14 etaje, cu finisaje de calitate, in centrul orasului, adresat muncitorilor. Preturile sunt pe masura celor vizati de investitie, se vor incadra intre 1.500 si 1.600 de euro/mp. Dezvoltatorul imobiliar va pune la dispozitia celor care vor folosi cladirea un numar de 104 locuri de parcare la nivelurile inferioare ale cladirii, acestora li se vor adauga alte 60 de locuri de parcare in jurul cladirii. Problema locurilor de parcare este acuta, asa ca, la subsol, pe doua niveluri, sunt prevazute 104 locuri de parcare, plus 60 la suprafata. Cea de-a doua etapa a investitiei va demara la inceputul anului viitor, pe un teren „in oglinda“ fata de cel de la Fructus, pe terenul depozitelor fostului centru de librarii al Timisoarei, Timlibris. Situat peste drum de prima cladire, noul complex ii va costa pe italieni intre 35 si 50 de milioane de euro, va avea 16 etaje, plus alte trei niveluri la subsol, destinate parcarii.

Marile investitii sunt tot mai multe

Exemplul Cavanaro nu este unul unic, investitiile de mari dimensiuni, italiene, vor viza si alte domenii, cele de productie. Un exemplu in acest sens este Marcegaglia, societate italiana cu activitate in domeniul metalurgiei. Compania doreste dezvol- tarea unei investitii la o fabrica din Cluj. Investitia realizata de italieni este apreciata ca fiind cuprinsa intre 50 si 80 de milioane de euro, urmand a fi finalizata la sfarsitul lunii septembrie a anului viitor. Italienii au ales pentru amplasare deja celebrul parc industrial Tetarom, urmand sa produca sisteme de protectie din otel pentru industria de automotive.

Chiar daca piata timisoreana este destul de saturata de investitiile straine, zona de vest ramane un adevarat magnet pentru investitorii italieni. De aceasta data, interesul se orienteaza catre zona Aradului. Aici ar urma sa se localizeze un alt important investitor italian. Pe piata se vorbeste despre producatorul pastelor fainoase Barilla. Un lucru este cert, reprezentantii mediului de afaceri italian din zona, cei ai Consulatului Italian de la Timisoara, chiar si ambasadorul Italiei la Bucuresti sunt constienti ca a venit timpul pentru aparitia celui de-al doilea val de investitori italieni. Cei sofisticati, care vor produce in domenii de inalta tehnologie, si nu numai in cel al textilelor sau incaltamintei.

Limba si stilul de viata sunt atuuri

Comunitatea italiana din Timisoara a depasit de mult timp din punct de vedere numeric alte comunitati „traditionale“, minoritati cu ani buni de vechime pe plaiurile mioritice. Se vorbeste de un numar de peste 15.000 de italieni la Timisoara, desigur nu toti au si domiciliul stabil inregistrat aici. Este clar ca italienii se simt bine in Romania, stilul de viata al romanilor, limba asemanatoare, toate acestea sunt atuuri pentru atragerea colegilor de latinitate. Revenind la argumente mult mai pragmatice, economice, se pare ca situatia este mult mai dificila in Italia decat in Romania. Piata locala ofera perspective mult mai bune pentru investitorii italieni. Ei investesc in con- structii, se dezvolta ansambluri de locuinte sau centre comerciale. Infrastructura atrage puternic interesul firmelor de specialitate italiene, Autostrada Arad-Timisoara va avea cel mai probabil un copartener italian. Alte oportunitati au fost descoperite in domeniul agriculturii. Aici, italienii au ajuns deja sa cumpere de la italieni. Veniti initial atrasi de pretul mic al terenurilor agricole, investitorii „primari“ italieni au achizitionat mari suprafete de terenuri arabile pe care le-au compactat, realizand parcele mari de terenuri. Ceea ce initial a fost doar o speculatie imobiliara se va transforma in afaceri de succes. Grupuri italiene cu activitate in domeniul agricol au sosit in zona de vest si au cumparat aceste parcele de mari dimensiuni, pentru a lucra terenul. Chiar ambasadorul Italiei la Bucuresti, Mario Cospito, recunostea ca in zona de vest italienii au speculat cu terenuri, referindu-se la acest proces de grupare a parcelelor mai mici in parcele de dimensiuni de mii de hectare. Dar, spunea acesta, scopul final va fi exact revanzarea terenurilor catre cei care il vor si lucra.

Piata locala a devenit oportunitate pentru italienii deja prezenti

Nu ar fi corect sa nu recunoastem ca Romania a fost mina de aur pentru producatorii italieni din textile sau pielarie. Forta de munca ieftina si calificata de aici a fost excelenta pentru realizarea productiei in sistem lohn, de inchiriere efectiva a fortei de munca. Vremurile lohnului au apus, salariile au crescut si acest sistem nu a mai fost rentabil. Cine a fost inteligent a investit si a facut fabrici cu produse de calitate, destinate pietei romanesti. Incet, cresterea veniturilor romanilor a facut din piata locala o oportunitate excelenta pentru produsele italienilor. Situatia in peninsula nu este una extraordinara, piata de consum nu mai duduie, ceea ce nu este, evident, situatia in Romania. Aici, marile lanturi de magazine anunta cresteri spectaculoase in vanzari, foamea de cumparaturi a romanilor este de nestavilit. Era greu ca acest lucru sa nu fie observat din timp de investitorii italieni de calitate. Fericirea acestora este partial umbrita de necazul celor care au ramas orientati catre piata vest-europeana si care, ca urmare a crizei financiare, vor avea de suferit.

Activitatea in randul firmelor italiene este continua. Unele dintre cele care activau in zona de vest a Romaniei au decis sa-si stranga bagajele si sa se mute mai la est, in alte zone considerate mai sarace sau chiar in alte tari din fostul bloc sovietic. Majoritatea vor ramane si se vor orienta in functie de oportunitatile de pe piata. Mai mult, alte firme italiene sunt interesate sa-si relocalizeze productia in aceasta parte a Europei. Oportunitati exista, forta de munca e inca mai ieftina aici.

Interesant este ca firmele de aici au ajuns sa angajeze specialisti italieni. Piata muncii din Italia a scazut din punctul de vedere al salariilor, investitorii italieni din Romania, dar si cei romani sau de alta nationalitate, au ajuns sa angajeze italieni pentru firmele din Banat. Salariile platite pentru acestia le depasesc pe cele care ar putea fi primite pe piata italiana. In plus, comunitatea italiana locala face ca relocarea sa fie mult mai „dulce”.