Conjunctura creata prin retrogradarea ratingului de tara al Romaniei pentru creditele pe termen lung si exprimarea indoielii de catre agentia de rating Fitch in ceea ce priveste capacitatea statului roman de a evita o criza economica severa se leaga de minune cu decizia liderilor Uniunii Europene de a promova si consolida pozitia Fondului Monetar International in regiune. Nimic nu este intamplator. Cu doar cateva zile in urma, sefii de state i de guverne din Uniunea Europeana au convenit ca Fondul Monetar International sa joace un rol principal in noua arhitectura financiara globala, nascuta din ruinele celei care a dus la declansarea actualei crize financiare internationale. Detaliile privind gradul de implicare pe care Fondul il va avea in politicile nationale nu sunt deocamdata foarte concrete. In mare insa, documentul de pozitie ce urmeaza sa fie prezentat la intrunirea G20 de la finele acestei saptamani prevede ca institutia financiara sa supravegheze sanatatea politicilor fiscale din statele membre.
FMI este deja cu un picior in Uniunea Europeana, prin acordarea de asistenta financiara Ungariei, aflata in pragul falimentului national. Este greu de crezut ca tari ca Germania, Olanda, Marea Britanie sau Irlanda vor apela vreodata la reteta de succes a Fondului pentru depasirea crizei (care reteta si ce succes, avand in vedere esecurile din trecut din tarile asiatice, dar si din economiile in tranzitie din centrul si estul Europei) chiar daca acestea sunt tari in care falimentul bancar, evitat in urma interventiei in forta a statului prin infuzia masiva de bani publici, este angoasa la ordinea zilei. Terenul de manevra ideal pentru FMI va ramane cel traditional, in tarile foste comuniste, al caror statut actual de membre ale Uniunii Europene ar fi fost altadata suficient ca gir pe pietele internationale de capital. Indicatorii macroeconomici care ar putea justifica mariajul acestor tari, printre care si Romania, cu Fondul Monetar International nu mai sunt nici ei ce au fost. Romania nu se afla in cea mai rea dintre situatiile ce ar putea justifica un imprumut din partea Fondului, imprumut insotit, bineinteles, de servitutile de rigoare. Economia este, intr-adevar, vulnerabila la socurile externe, dar nu mai mult decat alte economii din regiune si nu numai. Indicatorii macroeconomici ai Greciei, spre exemplu, ar putea justifica lejer asistenta FMI. Diferenta este una de expectatii. Agentiile de rating, Fondul si Comisia Europeana anticipeaza ca situatia s-ar putea agrava in Romania dupa modelul Ungariei. Presiunile sindicale, accentuarea deficitelor, populismul electoral, lipsa resurselor bugetare si puterea redusa de interventie a statului in economie in caz de necesitate sunt plasate in contextul scumpirii creditului extern si al recesiunii pietelor traditionale de export ale Romaniei. Rezulta imaginea unei tari care, desi in concret, in acest moment, nu are de ce sa se imprumute de la FMI, ar putea fi un foarte bun client in viitorul apropiat. Standard&Poor’s si Fitch tocmai ne-au dat un branci, dar adevaratul sut ni-l putem da doar noi insine, prin politici imprudente si amanetarea viitorului de dragul unor castiguri de moment.