Oamenii investesc in imaginea lor, pe care apoi o vand. La propriu

Ce face omu’ pentru ban

Succesul profesional si financiar este acum dependent de imaginea personala, brand, de cum anume stii sa te promovezi. Iar imagine personala inseamna nu doar ce stii sa faci, ci si cum arati. De exemplu, barbatii din vanzari isi fac liftinguri si injectii cu botox pentru a arata mai tineri, femeile investesc in interventii invazive pentru a primi un post bun sau o promovare.

Desi par „americanisme”, investitiile mari in interventii estetice au devenit o realitate si pentru romani. Lucru exploatat chiar si de banci, care, in perioada in care ofereau credite pentru orice, finantau inclusiv operatii estetice. Asa au putut multe tinere sa-si faca operatii care, credeau ele, le vor asigura succesul.

In urma cu cativa ani, un chirurg plastician imi povestea cum o pacienta tanara il uimise cu solicitarea ei. Vroia ca printr-o operatie sa-i fie micsorate pavilioanele urechilor pentru ca lucra intr-o brutarie si, tinand boneta pe cap, urechile ieseau prea mult in evidenta. Acum, cerintele pacientilor nu-l mai uimesc. Grav este ca oamenii isi pun toate sperantele in aceste operatii. Ei cred ca astfel de interventii sunt ca un panaceu.

Insa, in general, frumusetea nu poate fi solutia tuturor problemelor. „Exista o dependenta de chirurgia plastica, crezandu-se ca poate rezolva orice problema. Oamenii cred ca un nas perfect le va rezolva problemele din casnicie sau le va asigura o promovare la locul de munca”, afirma Michael McGuire, seful Departamentului de Chirurgie Plastica la St. John’s Hospital Santa Monica, California.

Medicii din alte tari, dar si din Romania, indruma mai intai un astfel de pacient la psiholog. Dar chiar daca in urma discutiei cu psihologul pacientul intelege ca nu printr-o operatie estetica isi va aduce, de exemplu, partenerul inapoi sau va primi un contract profesional nou, nu-si schimba decizia.

Sunt cazuri dramatice. De exemplu, o femeie a vrut sa-si micsoreze nasul pentru ca sotul ei i-a reprosat ca e prea mare si ca din cauza asta s-a indragostit de alta femeie. In pofida incercarilor psihologului si a medicului de a o face sa inteleaga rea- litatea, ea s-a incapatanat si, intr-un final, a reusit sa beneficieze de interventia chirurgicala. Bineinteles, sotul tot nu s-a intors la ea, iar ea s-a adresat din nou psihologului pentru a o ajuta sa se obisnuiasca cu noua ei fizionomie. Simtea ca nu mai e ea.

Barbatii vor interventii cu efect imediat

Un studiu realizat de American Academy of Facial and Plastic Reconstructive Surgery a aratat ca 43% dintre barbatii care se supun unei operatii estetice o fac din motive de cariera. William Silver, vicepresedintele Asociatiei, sustine ca 10% dintre pacientii sai barbati vor diverse servicii estetice pentru a nu fi trecuti cu vederea cand se fac prmovari. Cei mai multi barbati prefera interventiile minim invazive (injectii cu bo-tox, cu grasime), pentru ca au efect imediat, se pot intoarce la munca a doua zi. Si psihologii au constatat ca barbatii sunt preocupati sa arate bine si tineri pentru a face o impresie buna la munca.

Unii vor sa se mentina la standardul profesiei. De exemplu, considera ca vanzarile sunt facute de tineri aratosi si, atunci cand incep sa imbatraneasca, apeleaza la metode imediate de intinerire.

In Statele Unite chiar si psihologii si psihiatrii cred ca succesul profesional depinde de operatii estetice si ajung sa apeleze la astfel de interventii, mai ales la nivelul fetei. Explicatia ar fi ca isi petrec orele de program discutand fata in fata cu clientii si atunci vor sa afiseze cea mai buna imagine. E drept ca psihologul poate fi un model pentru client, dar mai important pentru relatia terapeutica este sa fie autentic, nu perfect. Aceasta perfectiune il poate descuraja pe client, ii poate amplifica sentimentul de inferioritate. Desigur, la noi predomina dependenta de metode de infrumusetare nonchirurgicale, dar acestea preced investitiile in operatiile de mai tarziu.

Cand devine boala

Cand cineva devine dependent de operatii estetice, explicatia poate sa stea in moda, in influenta mass-media, dar poate exista si o tulburare psihiatrica. Dismorfofobia este o boala rara, insa simptome specifice acestei tulburari sunt des intalnite. In principal, este vorba de o preocupare exagerat de mare fata de defecte fizice minore sau chiar inexistente.

Persoana se uita foarte des in oglinda, nu poate sa se concentreze la nimic din ce face pentru ca se gandeste mereu la „defectul” pe care-l are si, indiferent de cum incearca sa-l amelioreze, nu este multumita de rezultate. Practic, este vorba de o frica exagerata de uratenie. Cel mai des, defectele sunt percepute ca fiind la nivelul pielii, parului, nasului sau greutatii. In plan psihic, aceste persoane sunt perfectioniste, depresive, introvertite, evita contactul cu oamenii. O astfel de persoana este nemultumita de cum arata si apeleaza obsesiv la operatii estetice. Uneori este vorba de un defect minor sau doar de o perceptie negativa. Dar nu conteaza cum arata si cum o vad ceilalti, ci cum se vede ea.

Un caz celebru de dismorfofobie a fost cel al actritei Audrey Hepburn, considerata una dintre cele mai frumoase femei din istorie, care s-a vazut totusi, toata viata, prea slaba si urata. Binecunoscut este si cazul artistului pop Michael Jackson.

Orientare spre exterior, nu spre interior

Debutul obsesiei legate de estetica este considerat a fi in adolescenta, insa in ultimii ani preocuparea fata de corp devine evidenta inca din copilarie. Fetitele de sapte-opt ani sunt deja foarte interesate de cum sa se mentina slabe si cum sa-si asorteze bijuteriile la haine. De cealalta parte, baietii sunt mai interesati de haine, frizuri, culori de par. Mult-disputatul trend emo este in primul rand legat de un gen de muzica si de un stil vestimentar, o imagine corporala.

Acesti tineri ajung mai tarziu „fashionvictims” si pot fi dependenti de servicii cosmetice si chirurgie estetica. Oamenii acestia sunt descurajati si au convingerea gresita ca nu pot face nimic, nu pot obtine nimic, nu pot fi fericiti decat daca sunt „frumosi” sau „perfecti”.

Ei se pot simti mai bine daca sunt incurajati sa participe la diverse activitati, asa pot avea mai multa incredere in ei, simt ca pot face ceva si ca au un rol pentru ceea ce fac, nu pentru cum arata.

De asemenea, e nevoie sa fie implicati in activitati de grup, sa le fie dezvoltat interesul social, astfel accentul sa nu mai fie pus pe propria persoana, ci pe cei din jur. Cand atentia este concentrata pe propria persoana, orice imperfectiune este amplificata, exagerata; invers, cand interesul este fata de exterior, planurile se normalizeaza.