Saptamana trecuta, Banca Nationala a Romaniei a avut o sedinta dedicata politicii monetare. Astfel, in sedinta din 6 ianuarie 2009, Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei a hotarat:

mentinerea ratei dobanzii de politica monetara la nivelul de 10,25 la suta pe an; gestionarea adecvata a lichiditatii din sistemul bancar prin utilizarea activa a operatiunilor de piata monetara; mentinerea nivelului actual al ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor in lei si in valuta ale institutiilor de credit.

La prima vedere, s-ar putea spune ca BNR nu a decis nimic, pastrand totul la fel. Daca citim insa cu atentie comunicatul, vom vedea ca totusi s-au luat unele decizii, insa cuvantul de ordine a fost prudenta.

In legatura cu rata dobanzii de politica monetara, au aparut in ultima vreme voci care spun ca BNR ar trebui sa reduca si ea dobanda agresiv pentru a sustine economia, asa cum au facut-o si multe alte banci centrale mari, in special FED-ul american si Banca Centrala Europeana. O astfel de opinie, in situatia Romaniei, nu poate fi decat o capcana. Situatia din Romania este substantial diferita de cea din tarile dezvoltate. In tarile dezvoltate economiile sunt deja in recesiune grava, cu scaderi mari ale consumului (pe fondul deteriorarii masive a sentimentului consumatorului) si pericolul deflatiei (scaderii de preturi) apare la orizont, pericol chiar mai grav decat cel al inflatiei. In Romania insa, desi economia a incetinit substantial, consumul este unul foarte ridicat, excesiv si nesustenabil inca, iar pericolul inflatiei este inca unul foarte mare. Asteptarile inflationiste sunt foarte ridicate in Romania, mai ales in contextul deprecierii cursului de schimb si al presiunilor facute foarte vocal de catre reprezentantii patronatelor din diverse industrii pentru cresterea preturilor, pe fondul existentei excesului de cerere. Nu numai pericolul inflationist reclama dobanzi ridicate, dar si necesitatea ajustarii cererii interne, in special a consumului, pe fondul restrangerii accesului la finantare externa, care face inevitabila ajustarea deficitului de cont curent. In acest context, vocile care spun in mod aiuristic ca BNR ar trebui sa renunte la inflatie si sa stimuleze consumul pentru a ajuta economia cad practic in domeniul ridicolului. Nu poti sa stimulezi ceva ce trebuie fara intarziere ajustat si se va ajusta in mod inevitabil oricum. Daca nu ajustezi consumul prin politici economice adecvate, el oricum se va ajusta de catre piata, prin depreciere masiva de curs de schimb si inflatie, dar ajustarea va fi mult mai brutala si dezordonata. Un consum excesiv bazat pe datorie nu se mai poate finanta in conditiile actuale de criza pe pietele financiare internationale.

Pericolul inflationist este subliniat in mod pertinent in comunicatul BNR. „Deprecierea leului fata de euro creeaza presiuni inflationiste. Acestea tind sa ramana ridicate in conditiile in care corectia deficitului extern va continua, iar ajustarea cererii interne se va face gradual”.

Comunicatul BNR precizeaza in plus ca „analiza evolutiilor macroeconomice recente releva… incetinirea cresterii economice, pe fondul reducerii dinamicii investitiilor, in special in ceea ce priveste activitatea in constructii, al diminuarii productiei industriale si al reducerii comenzilor pentru export”. Practic, problema este ca deocamdata ceea ce se ajusteaza mult mai vizibil din cadrul cererii agregate este componenta de investitii si, din pacate, nu consumul. Mai mult, BNR subliniaza pe buna dreptate incertitudinea „referitoare la magnitudinea efectelor crizei internationale asupra economiei romanesti”. Nimeni nu poate prezice in momentul de fata care vor fi efectele crizei asupra economiei reale, nici cei care prezic ca vom avea o crestere economica inca mare, nici cei care spun ca vom intra in recesiune si cresterea economica va fi negativa. Adevarul este ca nimeni nu poate spune ce se va intampla, incertitudinea fiind extrem de mare.

O scadere a dobanzii de politica monetara nu ar fi avut sens nici din punct de vedere tehnic. Dobanzile efective din piata sunt substantial mai ridicate decat dobanda de politica monetara, ceea ce face ca primul pas pe care il putem astepta sa fie reducerea dobanzilor efective din piata monetara si apropierea lor de dobanda de politica monetara. De altfel, BNR afirma ca „restrangerea finantarilor externe in contextul accentuarii crizei internationale, concomitent cu majorarea cheltuielilor publice din ultimele luni ale anului trecut au determinat o crestere a dobanzilor, care se mentin la un nivel relativ ridicat, sensibil superior ratei dobanzii de politica monetara”. Este evident ca nu poti avea dobanzi mici in piata monetara in conditiile in care presiunea pe finantarea bancilor este ridicata (a se vedea si dobanzile foarte mari platite de banci la depozitele atrase de la clienti), iar Ministerul de Finante are un necesar de finantare foarte mare de pe urma unui deficit bugetar scapat in mod nesabuit de sub control in 2008.

Practic, in textul comunicatului, BNR precizeaza faptul ca „finantarea in aceasta perioada a deficitului public, in paralel cu continuarea procesului de creditare fac necesara asigurarea treptata a lichiditatii adecvate in sistemul bancar”. De aceea, BNR a decis „gestionarea adecvata a lichiditatii din sistemul bancar prin utilizarea activa a operatiunilor de piata monetara”. Acest lucru semnifica faptul ca ne putem astepta in perioada urmatoare ca BNR sa faca injectii de lichiditate treptat, astfel incat sa asigure o reducere a dobanzilor efective din piata monetara catre dobanda de politica monetara, asigurand practic „finantarea in aceasta perioada a deficitului public, in paralel cu continuarea procesului de creditare”. Aceasta poate fi o decizie importanta a BNR care reiese din comunicat. In plus, injectiile „treptate” (acest cuvant este cheie!) de lichiditate au si menirea sa nu accentueze presiunea pe cursul de schimb, ajuns deja la un nivel foarte ridicat, peste nivelul sau de echilibru, pe fondul unei perceptii foarte negative fata de tarile emergente in general si Romania, in special.

In privinta mentinerii ratei rezervelor minime obligatorii la lei, exista o anumita asteptare in piata cu privire la o potentiala reducere a acesteia. Probabil ca BNR a decis sa fie prudenta si sa amane aceasta decizie. Ne putem astepta insa ca in perioada urmatoare BNR sa continue sa reduca rezerva la lei, poate chiar din sedinta urmatoare din februarie. Nu in ultimul rand, comunicatul BNR reitereaza din nou necesitatea unui mix de politici economice mai echilibrat si mai adecvat, in care politica fiscal-bugetara si salariala sa joace un rol mult mai activ in ajustarea excesului de cerere. Intr-un astfel de context, povara de pe politica monetara ar putea fi substantial redusa.

In acest sens, „implementarea masurilor anuntate de noul Guvern in vederea reducerii deficitului bugetar” trebuie sa devina realitate, fiind in plus necesara „redirectionarea cheltuielilor publice cu prioritate pentru investitii si crearea de noi locuri de munca”. Cred ca este esential ca raspunsul politicilor guvernamentale sa fie foarte rapid si credibil pentru a putea spera la o reducere a presiunii pe cursul de schimb.