Piata libera a gazelor din Romania este o utopie. Sunt doar doi producatori, unul fiind de stat, doi distribuitori care practica un lobby foarte puternic, furnizori mici si slabi si doi importatori agreati de Gazprom. In aceste conditii, politicade formare a preturilora ramas aceeaside acum 20 de ani -la comanda politica.

Autoritatea Nationala de Reglementare in do­me­niul Energiei (ANRE) a aprobat reducerea tari­fe­lor pentru gazele fur­ni­­zate populatiei si consumatorilor industriali cu 5% de la 1 iulie, dupa scaderea de 3% operata la 1 mai.

Masura a fost luata dupa ce con­su­mul pe plan mondial a scazut drastic, fapt ce a condus la ieftinirea gazelor de catre gigantul rus Gazprom, in­clusiv pentru Romania.

Problema ca­re se pune este de ce la noi gazele scad doar cu 5%, in conditiile in care in luna aprilie, de exemplu, consu­mul a coborat la jumatate fata de cel din martie, de la 16 milioane de MWh la 8,3 milioane de MWh, iar pretul gazelor din import cu 25%, la 35 de dolari MWh fata de 46,4 dolari MWh. „Nu avem o piata libera la gaze.

Preturile sunt administrate si influentate politic. Nu exista o relatie intre cerere si oferta, asa cum e la energia electrica, unde avem o piata libera. Preturile sunt stabilite de ca­tre ANRE, probabil la cererea Pala­tului Victoria“, considera Jean Con­stan­tinescu, analist pe piata de ener­gie, fost presedinte al ANRE.

Cine are puterea

Consumul intern este asigurat de doi mari producatori: Romgaz, aflata in portofoliul statului, si Petrom, detinuta de austriecii de la OMV. Ace­stia vand gazele produse la un pret stabilit de ANRE, valoare care a ra­mas aproape nemodificata de doi ani.

Ministrul Economiei, Adriean Vi­dea­nu, a declarat recent ca s-ar putea ca pe viitor Romgaz si Petrom sa isi negocieze pretul pentru industrie.

Dintre cele doua, doar Petrom a in­sistat pentru cresterea tarifelor, astfel incat pretul din productia pro­prie sa ajunga la nivelul celui din import, asa cum doreste Uniunea Europeana.

In schimb, distribuitorii de gaze naturale, nemtii de la E.ON Gaz si francezii de la GDF-Suez (fost Distrigaz Sud), au solicitat in dese randuri, de doi ani incoace, mariri ale tarifelor pe motiv ca pretul gaze­lor de import a crescut, in special anul trecut, pe fondul unui nivel-record al cotatiei titeiului pe piata mondiala. Anul trecut, ANRE a ope­rat doua cresteri, de 8,5% in februarie si de 12,5% in iulie, satisfacand doar pe jumatate cererile E.ON si ale GDF-Suez, din motive electorale.

Demer­su­rile distribuitorilor s-au mai rarit in acest an, in contextul caderii bru­ste a pretului titeiului, insa ei au cerut sa li se acopere gaurile de 45 de milioane de euro din 2008.

Instrumentul politic

In aceste conditii, presedintele ANRE, Petre Lificiu, a iesit in public, in urma cu cateva luni, si a declarat ca prima ieftinire pe acest an va avea loc in toamna, deoarece trebuie aco­perite pierderile din 2008 ale distri­buitorilor. Imediat, premierul Emil Boc l-a chemat la raport pe Lificiu, desi acesta reprezinta o institutie independenta, si a declarat peste capul lui ca de la 1 mai urma sa se opereze ieftinirea de 3%.  Zis si facut.

Distribuitorii au reactionat rapid si au amenintat ANRE cu tribunalul. „Cumparam acest gaz de la Romgaz si de la alti furnizori la un anumit pret, iar apoi il vindem. Legea spune ca nu putem vinde gazul la un pret mai mic decat cel de achizitie. Or noi avem in acest moment de recuperat 97 de milioane de lei, bani cu care am platit gazul achizitionat si pe care nu i-am recuperat, si 30 de milioane din acest an.

Noi am avertizat ANRE, care a decis ieftinirea gazului, ca ma­sura va determina cresterea chel­tuielilor neacoperite (…). In realitate, pretul ar trebui sa creasca, nu sa scada. La E.ON ajunge doar 4% din pretul gazului“, a declarat Heinz Rosenbaum, directorul adjunct al E.ON Gaz Romania. Acum o luna, Boc a anuntat iar in premiera ca vom fi martorii unei noi ieftiniri, de data aceasta de la 1 iulie. ANRE s-a conformat si a decis redu­cerea tarifului cu 5%. 

Un soi de piata libera

Singura zona unde preturile au fost reglate in functie de piata libera a fost cea a importurilor de gaze. Din cauza ca pe plan mondial consumul a scazut extrem de mult, atingand un recul istoric de minimum 2%  in 2009, producatorii au fost nevoiti sa lase din pret.

Gazprom, cel care alimenteaza Romania cu aproape o treime din gazul consumat, a scazut pretul de vanzare catre noi cu peste 30% de la sfarsitul anului trecut in luna aprilie, de la 51,6 dolari/MWh la 34,9 dolari/MWh.

Ponderea consu­mului de gaze rusesti a scazut in ultimul an de la aproximativ 30% la 20%, in conditiile in care consumul total s-a injumatatit din cauza ca marii consumatori, in special combi­natele chimice, au fost nevoiti sa isi sisteze productia din cauza lipsei cererii pe plan mondial.

Trendul in scadere alimenteaza visul mini­stru­lui Economiei, Adriean Videanu, de a aproviziona agentii economici si populatia cu gaz doar din productia interna, mult mai ieftin decat cel din import.

Fara intermediari

Gazul rusesc ajunge in Romania prin intermediul a doua case de comert agreate de Gazprom: WIEE si Imex Oil. In spatele WIEE sta insusi Gazprom, prin participatia la actio­nariatul Wintershall, iar la Imex Oil este un offshore din Cipru detinut de omul de afaceri rus Vitali Ma­tsitski, proprietarul combinatului Alro Slatina.

Obiectivul autoritatilor romane este sa ii elimine pe acesti intermediari de pe lantul producator (Gazprom) consumator (companiile si populatia din Romania) in spe­ranta ieftinirii importurilor.

Prese­dintele Traian Basescu a declarat in acest sens ca Bucurestiul e pe cale sa reuseasca. „Pana la urma, obiectivul de a se contracta gaz direct cu Gazpromul se va realiza, pentru ca este o promisiune pe care mi-a facut-o premierul Putin (Vladimir Putin, primul ministru al Rusiei, n.r.).

El si-a respectat intotdeauna cuvantul cand a spus ceva si aceasta este o promisiune, cred ca si-o va tine“, a declarat seful statului in cadrul unei emisiuni televizate.
 

Jean Constantinescu, analist pe energie: Nu avem o piata libera la gaze. Preturile sunt administrate si influentate politic.
Nu exista o relatie intre cerere si oferta, asa cum e la energia electrica.