Evaziunea si fraudele fis­ca­le cresc odata cu adan­cirea recesiunii economice, iar una dintre moda­lita­tile prin care guvernele incear­ca sa contracareze saracirea ac­celerata a bugetelor publi­ce este, de regula, atenua­rea poverii fiscale. Regula nu se aplica si in Romania, unde  apar noi dari si creste numarul activitatilor economice impozitate.

Organizatia Economica pen­tru Comert si Dez­voltare identifica eva­ziunea si frauda fisc­a­la ca alimentand in­tr-o foarte mare masura esecurile po­liticilor guvernamentale indife­rent de tara.

Pierderea de resurse la buge­tele publice prin neincasarea veni­turilor fiscale afecteaza in pri­mul rand majo­ritatea cetatenilor onesti, pe seama careia guvernele incearca sa recu­pereze sumele pe care ar fi trebuit sa le incaseze de la companii si care, tot­odata, au de suferit ca ur­mare a re­strangerii im­plicarii state­lor in programe de asis­tenta sociala.

Acest tip de comportament este cu atat mai vizibil pe timp de criza, cand firmele, con­frun­tate cu o lipsa acuta de lichiditati si cu contractia pietelor de desfacere, cauta prin orice mij­loace sa mini­mi­zeze pierderile, in­clusiv prin eva­ziune si fraude fiscale. Numai in Marea Britanie va­loarea pierderilor provo­cate buge­tului de stat de in­disciplina fiscala a compa­niilor si indivizilor s-a ridicat la 1,1 mi­liarde lire sterline, iar firma de consultanta KPMG apreciaza ca prin­cipala cauza a exploziei infrac­tiona­litatii fiscale o reprezinta adan­cirea recesiunii economice.

Fondurile pentru programele anticriza sunt afectate de indisciplina fiscala

Aceasta tendinta de sustragere de la plata darilor catre stat este intr-un vadit con­flict cu interesul guvernelor afla­te in pro­cesul de cautare si im­plementare a unor masuri anti­criza efi­cien­te, care presupun costuri cu mult mai mari decat cheltuielile cu­rente din eco­no­miile ne­afec­tate de recesiune.

Pro­gra­mele de sal­vare a econo­mi­ilor in criza sunt costisi­toa­re, re­capi­ta­lizarea sau na­tiona­liza­rea bancilor cu proble­me, precum si ajutoa­rele ma­sive acor­date unor industrii-cheie (cum este cea auto), dar si preluarea poverii fi­nanciare a sustinerii persoanelor ramase fara loc de munca  presupun venituri sub­stan­tiale la bugetele statelor nevoite sa ia acest tip de masuri.

Venituri care, cel putin pe seg­mentul taxe si impozite colectate de la companii, sunt in scadere. Este un cerc vicios, iar printre solutiile iesirii din impas se numara relaxarea fiscalitatii si relansarea consumului, concomitent cu intarirea rolului Fiscului in scopul disuasiunii agen­tilor economici de a nu-si onora obligatiile catre stat. Reteta se aplica in majo­rita­tea tarilor vechi mem­bre ale Uni­unii Euro­pe­ne, unde o serie de impozite si ta­xe sunt fie men­tinute la ni­velul din 2007, de din­aintea izbuc­ni­rii crizei, fie dimi­nu­ate, fie sus­pen­date tem­porar.

Nu este si cazul Roma­ni­ei. Primele ma­suri anticriza ale Ca­bi­ne­tului Boc, adoptate inaintea incheierii acor­dului de impru­mut cu Fondul Mone­tar International, au vizat in primul rand cres­terea fiscalitatii. Contri­butiile sociale platite de an­gajati si angajatori au fost majorate (de la 9,5% la 10,5%, respectiv de la 20,8% la 41,3%), persoanele fizice care reali­zeaza tranzactii imobiliare in sco­puri comerciale au intrat in catego­ria plati­torilor de TVA, accizele au fost ma­jorate etc.

Dupa perfectarea in­telegerii cu Fondul Monetar Inter­national, au urmat alte surprize ne­placute pentru platitorii de taxe si impozite, cum sunt  interdictia dedu­cerii  de catre firme a taxei pe va­loarea adaugata aferenta cumpa­rarii de autoturisme si com­bustibil, intro­ducerea impozitului forfetar si dispa­ritia unor facilitati pentru firmele mici si mijlocii. Lista nu se opreste aici, daca luam in consi­derare infor­matiile privitoare la con­tinutul acor­dului de imprumut cu Fondul Monetar International. Ur­meaza noi ta­xe si impozite, pre­cum si fisca­lizarea unor activitati pana in pre­zent scutite de orice con­tributie la bugetul public. Altfel spus, con­tinua depri­varea me­diului de afaceri de resursele finan­ciare necesare relan­sarii acti­vitatii econo­mice si crearii de noi locuri de mun­ca. Iar acest tip de interventie prin poli­tici guver­namen­tale se face in conditiile in care econo­mia sub­terana era mai mult decat prospera inca dinaintea declararii ofi­cia­le a starii de rece­siune econo­mica de ca­tre prese­dintele Romaniei.

Economia „la negru”, beneficiara cresterii fiscalitatii

Parerile sunt impartite in ceea ce priveste utilitatea unui impozit pre­cum cel forfetar. Pe de-o parte, pre­mierul Emil Boc si presedintele Traian Basescu il considera drept o solutie optima de diminuare a economiei subterane, pe de cealalta parte, oa­menii de afaceri il vad ca avand un efect invers celui scontat de autoritati. Maria Gra­pini, ad­mi­nistratorul firmei Pasmatex Conf Inter­natio­nal, consi­dera ca majora­rea fis­calitatii ali­men­teaza eva­zi­u­nea, opinia sa fiind co­mu­na cu cea a pre­sedintelui Uniu­nii Gene­rale a Industria­silor din Ro­mania, Cezar Ioan Coraci.

Reali­tatea economica a demonstrat ca, odata cu cre­sterea fiscalitatii pana pes­te un anumit nivel (depa­sit deja in Roma­nia, potrivit pa­rerii oamenilor de afa­ceri), scad inca­sarile statului din taxe si impo­zite, companiile si indi­vizii sustra­gandu-se de la plata aces­tora. Acest lucru se intampla deja din 2008, cand, la nivelul de atunci al fiscalitatii, 33% din Produsul Intern Brut al tarii era re­prezentat de eco­no­mia subterana, pla­sandu-ne pe un neonorabil loc 5 intr-un top euro­pean realizat de firma de con­sul­tanta mana­geriala AT Kearney.