Falsurile, furturile si deturnarea cu premeditare a banilor publici in bene­ficiul interesului privat al celor ce con­duc Romania si al acolitilor lor sunt la ordinea zilei, o regula in toate minis­te­rele si agentiile pe care se incaiera din patru in patru ani partidele. Mafia nu se mai afla de mult in spatele celor ajunsi la putere, mafia este acum la putere.  Ce vedem astazi in prima linie a demni­ta­rilor de rang inalt din statul roman, dar si in esalonul doi, cel al functionarilor cu putere de decizie asupra banului public, nu sunt  oameni de paie, plasati stra­te­gic in pozitii-cheie de sponsorii politici. Nu, sunt chiar mafiotii in persoana, ajunsi in fruntea bucatelor, intr-o tara a carei valoare suprema este descur­ca­reala. Oameni de afaceri controversati,  cu averi cladite prin tunuri date statului, neveste si amante inculte, luxoase si obraznice - vestale ale unui capitalism hidos, de sorginte damboviteana, fetite fitoase cu tati campioni nationali intr-ale band­i­tis­mului si baietei semianalfabeti in costu­ma­se Armani formeaza un aparat de stat putred, imund, pe care noi toti, in prostia si pasivitatea noastra, l-am hra­nit, perpetuandu-l pana cand, iata, a atins perfectiunea mizeriei. Cinismul desa­var­sit cu care campionii luptei impotriva coruptiei se lasa corupti si corup, la randul lor,  in dauna interesului public, tupeul cu care se disculpa aruncand cu noroi in presa, adversari politici si, in general, in oricine indrazneste sa semnaleze hotia ridicata la rang de lege, ferocitatea cu care incearca - si deseori reusesc - sa isi subordoneze institutiile-cheie ale statului de drept arata un singur lucru: se simt nemuritori, inscaunati pe veci, ei si copiii copiilor lor, peste o tara buna de muls si un popor absent prin indiferenta cu care tolereaza distrugerea valorilor esentiale supravietuirii sale ca natiune. Ei bine, acestor nemuritori inraiti in apucaturi mafiote li se adreseaza politicienii olandezi atunci cand cer excluderea romanilor din randurile cetatenilor europeni si tot lor li se „datoreaza” stigmatul de neam de hoti de periferie pe care Europa ni l-a aplicat fara drept de apel. Combinatorilor din fruntea tarii le cere Comisia Europeana sa puna Justitia acolo unde ii este locul, adica mai presus de manarelile politice si interesele familiilor mafiote. Lor, celor care au decis ca Turismul doamnei Udrea sau Tineretul si Sportul doamnei Ridzi sunt mai importante decat instantele prin care dreptatea umbla cu capul spart sau decat spitalele ticsite de bolnavi, li se spune ca, daca tara asta nu poate juca dupa regulile Uniunii Europene, din iarna nu mai vede niciun sfant din fondurile comunitare. Si tot lor li se arata perspectiva unei Romanii izolate de lumea tarilor civilizate, un Mexic al continentului european, sarac si violent, dar atat de necesar afacerilor din care metropolele occidentale isi trag bunastarea.

Prezumtia de buna intentie a guvernarii nu mai exista de mult in Romania, in sens contrar aflandu-ne in plin absurd. Cum poate lupta impotriva coruptiei un aparat corupt, cum poate lucra inde­pen­dent o Justitie care nu are bani de hartie si timbre, cum poate aplica legea un judecator a carui evaluare profesionala, deci salariu si avansare in cariera, de­pin­de de sefii care fac afaceri pe picior mare cu baronii locali? Este imposibil. Suntem cu totii prizonierii lumii pe care noi insine am creat-o, consolidand-o din patru in patru ani prin absenteismul ce­lor multi si determi­narea celor putini, dar hotarati, care au adus mafia la putere.