Depozitele strainilor in bancile romanesti au ajuns la un maxim istoric. Aproape 7,2 miliarde de euro sunt plasati in depozite la termen. Mai mult, in primele noua luni din acest an nerezidentii au adus in bancile romanesti peste 1,7 miliarde de euro. Motivul acestei evolutii tine de diferentialul de dobanda. Randamentul obtinut din depozitele romanesti este mult mai atractiv decat in toate celelalte state europene.

Depozitele detinute de straini in ban­cile din tara noastra valorau, la finele lunii septembrie, aproximativ 7,19 mi­liarde de euro, arata datele pu­bli­cate de Banca Nationala a Romaniei. Nivelul este un record istoric. Astfel, com­pa­rativ cu august 2009, valoarea depo­zitelor strainilor s-a majorat cu aproape 414 milioane de euro, fluxul total din primele noua luni depasind 1,72 miliarde de euro.

Unul dintre principalele motive ale acestei evolutii tine de nivelul dobanzilor oferite de bancile romanesti la depozitele la termen. Aurelian Dochia, Managing Partner in cadrul Concept Business Consult, a explicat pentru „Financiarul” ca diferenta dintre dobanzile din Romania si cele din alte state europene este net in favoarea Romaniei. „In unele state din vestul Europei, daca vrei sa faci un depozit, nici macar rata inflatiei nu reusesti sa o acoperi”, a subli­ni­at Aurelian Dochia. Spre exemplu, in Franta, rata inflatiei este estimata, pentru anul viitor, la 1,1%. Iar in Germania, Eurostat prognozeaza o cres­tere a preturilor de consum de 0,8%. In schimb, dobanda medie a unui depozit la ter­men constituit de persoanele fizice era de nu­mai 1,6%, in luna septembrie. Adica dobanzile sunt mai mari decat rata inflatiei cu numai 0,5 puncte procentuale. Dar daca plasamentele sunt realizate de companii, randamentul real va fi negativ.

Totodata, pe langa diferentialul de dobanda, tara noastra are si avantajul integrarii in Uniu­nea Europeana. „Pe langa dobanzile generoase, riscurile interne sunt contrabalansate de statutul de membru UE”, explica Dochia. Altfel spus, Uniunea Europeana gireaza faptul ca nu vom avea parte de falimente, iar riscurile politice si criza financiara „cantaresc” mai putin decat randamentul adus de un depozit la termen.