Se apropie dezbaterea din Parlament a Bugetului de stat pe 2010. „Dezbaterea” este mult spus, pentru ca mare lucru nu se va intampla. De fapt, bugetul va fi votat in forma din proiect, cu toate cele cateva mii de amendamente propuse de opozitie. La urma urmei, asa s-a intamplat de fiecare data cand Guvernul a avut o sustinere majoritara in Parlament. Si ce daca acum este vorba de (inca) un an de criza profunda, in care fundamentul economic pe care se bazeaza proiectul de buget ar putea fi gresit? Sau ce conteaza ca, din nou, Cabinetul Boc nu are in vedere nicio masura cu adevarat anticriza? Nu mai conteaza: ramane cum s-a stabilit. De fapt, cum a stabilit Guvernul, „ajutat” de institutiile financiare internationale. De ce sa mai ascultam ideile altora, de ce sa imbunatatim ceva? Exista guvern stabil, exista majoritate care sa voteze bugetul asa cum e, la revedere! Opozitia, cui sa se planga? Si daca o face, cine sa o mai asculte?
Sunt convins ca nici in Guvern nu e toata lumea multumita de bugetul alocat fiecarui minister in parte. Cu siguranta, fiecare ar fi vrut mai multi bani, pentru ca nevoile de finantare sunt uriase. Dar cine sa se planga si, mai ales, cui? Celui care l-a numit ministru? Cum sa musti tocmai acum mana care te-a saltat in post? Asa ca fiecare ministru se declara multumit sau tace pur si simplu. Exista multa disciplina in PD-L - acesta parand a fi, de altfel, si principalul criteriu dupa care au fost desemnati ministrii. UDMR, se stie, e de felul sau disciplinat; important este sa fie la guvernare. Nimeni din Cabinetul Boc nu comenteaza - aceasta fiind, probabil, prima conditie a instalarii in functie.
Ministrul de Interne, Vasile Blaga, spune ca bugetul alocat ministerului sau ii permite sa-si atinga obiectivele, iar cheltuielile sunt in grafic. De exemplu, banii pentru transport ajung pana in iulie, ceea ce este foarte bine, spune Blaga. Daca va mai fi nevoie, va mai apela la rezerva de stat. Ce mai conteaza ca politistii vor pune bani de la ei pentru carburant sau ca o vor lasa mai moale cu patrularile din masina. Sau ca in continuare nu li se vor plati orele suplimentare.
Nu-i nimic, ministrul a gasit bani si pentru a plati niste restante la primele de vacanta pe 2009! Gata, ziceti mersi! Mai conteaza ca masinilor Politiei nu li se pot face reviziile tehnice, din lipsa de fonduri?
Dar Elena Udrea cui si de ce sa se planga? A anuntat ieri ca institutia pe care o conduce, formata din comasarea a doua ministere, are cu vreo 40% mai putine fonduri decat a avut anul trecut doar Ministerul Dezvoltarii. Dar a tinut sa precizeze rapid ca nu se plange: „Este doar o informare”.
Profesorii de ce sa fie nemultumiti ca nu le mai cresc salariile, cum li se promisese in toamna lui 2008? Sa zica mersi ca nu se numara printre cei 15.000 de suplinitori si pensionari care urmeaza a fi disponibilizati. Cam la fel stau lucrurile si cu ceilalti bugetari, care se pare ca au constientizat in ce situatie se gasesc. Iar daca s-ar plange, cui ar putea sa o faca, din moment ce oricum nu are cine sa-i asculte la Guvern? La randul lor, nici pensionarii nu au incotro. Sa vocifereze, n-au decat! Gata cu campania electorala, gata cu promisiunile, Guvernul nu mai are nevoie de ei pana la urmatoarele alegeri. Si cine stie ce-o mai fi pana atunci?
Nici sectorul privat nu are cui sa se planga. A facut-o un an intreg, a venit cu propuneri pentru iesirea din criza, a fost la discutii si negocieri cu guvernul, cu ministrii... Degeaba. In 2010 va trebui sa se descurce singur, asa cum a facut-o si in 2009. Guvernul nu trebuie sa dea socoteala nimanui. Doar FMI-ului, de care are acum mai multa nevoie decat de romani. Poate, prin 2012, isi va aminti din nou si de cetatenii Romaniei. Care pot fi amagiti mai usor decat FMI.
