Se stie ca banii nu cresc in copaci si nici nu rasar din pamant. Exista insa o exceptie: fondurile europene. Fel de fel de fonduri, nerambursabile, la care statele membre au acces pentru fel de fel de domenii. De la autostrazi la drumuri co­mu­nale, de la canalizari la ajutoare pentru disponibilizati, toate acestea se pot finanta cu bani europeni nerambursabili. Si nu sunt putini, ci miliarde de euro. Bani pe care, din pacate, Ro­ma­nia nu stie, nu vrea sau se face ca nu poate sa ii acceseze. A mai ciupit, pe ici, pe colo, niste sume, dar in niciun caz atat cat a avut si inca are la dispozitie.

Una dintre resursele de bani nerambursabili este Fondul Eu­ropean de Adaptare la Globalizare. Initial creat pentru sprijinirea disponibilizatilor de la companii care isi relocheaza activitatile dintr-o tara in alta - cazul fabricii Nokia, transferata de la Bochum, Germania, la Jucu, in Romania -, fondul in cauza poate fi accesat si pentru a veni in ajutorul celor care si-au pierdut locul de munca pe fondul crizei. Desigur, exista mai multe criterii de eligibilitate, exista o gramada de documentatie ce trebuie facuta de autoritatile care aplica, exista destula birocratie, inclusiv la Bruxelles, perioada de obtinere a aprobarii este foarte lunga, insa cine a fost intr-adevar interesat de aceste fonduri le-a obtinut. Iar pentru a primi bani din acest fond trebuie in primul rand sa fie depusa o cerere. Romania, asa cum aproape ne-am obisnuit, nici nu a obtinut vreun ban pentru sprijinirea celor care au ramas fara slujbe din cauza crizei, dar nici nu a aplicat la acest fond. Au facut-o insa cu succes alte tari - Germania, Austria, Suedia, Olanda, Italia, Spania, Danemarca, Franta, care stiu cum sa obtina bani nerambursabili, dar si Lituania sau Bulgaria, ca sa nu se creada ca este un fond destinat exclusiv tarilor dezvoltate.

Motive pentru a aplica la acest fond ar fi avut destule si Ro­mania: someri cu sutele de mii - 70.000 numai in constructii, toc­mai pe fondul crizei economice, ba chiar si relocari de fa­brici. Ar fi putut statul roman sa aplice la fondul in cauza? Evi­dent, daca ar fi fost interesat. Probabil ca nici macar nu stie de existenta acestuia, pentru ca nu da semne ca ar fi auzit pana acum despre asta. Dezinteresul statului roman fata de fon­du­ri­le europene nerambursabile este de neinteles, in contextul in care Guvernul se plange tot timpul ca nu are bani pentru nimic in tara asta. Si niciun argument pe care l-ar avea autoritatile nu poate explica de ce Romania nu a reusit sa atraga mult mai multi bani din fondurile europene decat a facut-o in realitate.

Pana la urma, ecuatia este simpla: daca o banca ar anunta ca acorda populatiei bani nerambursabili, cu siguranta fondul s-ar epuiza, si inca destul de repede. In mod cert, oamenii vor afla despre ce este vorba chiar si fara prea mare publicitate si, in pofida tuturor documentelor pe care le-ar solicita banca respectiva pentru a le acorda banii, doritorii le vor obtine si le vor depune in timp util. Oamenii ar face tot ce este posibil, ba chiar ar mai pune si ceva bani de la ei, numai sa obtina niste zeci de milioane de lei degeaba. Logic, banii crescuti in copac trezesc de regula un interes enorm, chiar daca trebuie sa te cateri un pic pentru a-i putea culege. Probabil insa ca, la nivel guvernamental, logica functioneaza doar dupa ideea „bun, dar mie ce-mi iese?”. Si, din moment ce nu iese nimic, fondurile europene ne vor astepta mult si bine. Dar, la un moment dat, si pomii neculesi se usuca, nu-i asa?