- » Trader Forex - a fi sau a nu fi?
- » Miscarile recente ale Bursei americane si evolutia cotatiilor pentru aur si petrol
- » Piata Forex sau „piata care nu doarme”
- » Ingrijorarile cu privire la starea economiei americane au determinat investitorii sa marcheze profiturile
- » Declinul clasei de mijloc (III)
- » Semne palide de crestere economica
Unicitatea salariului unic
de Dragos Cabat | 3 Februarie 2010 | 0 comentarii
Voteaza










Legea salarizarii unice este un mare pas catre armonizarea retribuirii si a evaluarii lucratorilor din sistemul public potrivit unor grile care se aplica la nivel european. (...) Cu toate acestea, legiuitorii romani au simtit nevoia sa „ajusteze” legea potrivit gandirii proprii. Iar aceasta cugetare adanca isi are radacinile in pastrarea avantajelor pe care legiuitorii si colegii lor politici si le-au arogat.
In domeniul privat, prezumtia este ca performanta se recompenseaza. Acelasi mecanism al pietei, de care amintim de fiecare data, ar trebui sa asigure suprematia competentei in companiile private. Din pacate, nu se intampla asa in mult prea multe cazuri; cum bine stim, pietele sunt disfunctionale. Cu toate acestea, nimeni din public nu cere egalizarea salariilor in sectorul privat si nici corelarea veniturilor cu o calitate a serviciilor prestate. Este dreptul actionarilor de a-si alege managementul pe care il cred de cuviinta, mandatul managerilor de a selecta personalul dupa criterii de competenta.
Mai departe, in functie de indeplinirea criteriilor de performanta stabilite de actionari si, respectiv, de catre management pentru angajatii obisnuiti, sunt impartite bonusurile, se ofera avansari sau, dimpotriva, se fac concedieri sau restructurari. Exista nepotism si in sectorul privat, dar in final este responsabilitatea actionarilor sa regleze aceste anomalii sau pur si simplu acestia se pot retrage din companiile care nu sunt conduse dupa criterii solide de guvernanta corporatista.
In schimb, in sistemul public actionariatul suntem noi, toti contribuabilii - adica platitorii de taxe, onesti sau nu, care de voie sau mai mult impotriva vointei platim ceea ce guvernantii stabilesc ca datoram fata de stat. Din taxele platite de fiecare dintre noi sunt achitate, pe langa pensiile parintilor nostri, si salariile tuturor angajatilor din sectorul bugetar. De aceea, in aceasta calitate noi suntem indreptatiti sa cerem performanta celor care lucreaza in sectorul de stat. In schimb, ceea ce ni se ofera este o calitate indoielnica a serviciilor prestate, aroganta si indiferenta atat fata de noi, cat si fata de angajatii la stat. Ceea ce rezulta este un conflict artificial creat intre contribuabili si beneficiarii acestor contributii. Medicii, profesorii, pensionarii sau politistii nu sunt nicidecum dusmanii contribuabilului de rand, persoanele din „vina” carora platesc eu prea multe taxe catre stat. In realitate, vina este a liderilor politici, cei care folosesc ambiguitatea legislativa si discretia operativa pentru a favoriza amicii politici sau de afaceri. Precum in sistemul privat angajatii de rand sunt alesi de catre manageri „mandatati” in acest sens de catre actionari, tot asa in sistemul public contribuabilii de rand ii mandateaza pe reprezentantii Guvernului si pe cei ai puterii locale sa aleaga manageri competenti pentru institutiile publice, pentru ca acestia sa gestioneze domeniile de interes general.
In toate tarile s-a observat ca sistemul public este predispus la coruptie, clientelism politic si excese de toate felurile - evident, aceste excese sunt cu atat mai mari cu cat sistemul democratic este mai putin dezvoltat, desi SUA, mama tuturor democratiilor, sunt un exemplu de cum nu trebuie gestionat domeniul serviciilor publice. Din aceasta cauza, s-au perfectionat in timp metode de evaluare a performantei in sectorul administratiei centrale si locale, care au drept centru de referinta gradul de satisfacere a nevoilor cetateanului. Printre criteriile utilizate sunt cele referitoare la timpul necesar pentru solutionarea unei cereri, numarul de paturi de spital pe cap de locuitor, rezultatele obtinute de elevi la teste specializate, numarul de plangeri primite de un prestator de servicii etc. Romania nu trebuie sa reinventeze aceste criterii, nici sa le „adapteze” potrivit „democratiei originale” care ne caracterizeaza: pur si simplu, este suficient ca acesti indicatori utilizati in toata Uniunea Europeana sa fie folositi si in evaluarea serviciilor publice din Romania. S-ar vedea atunci cat de supradimensionate sunt administratia centrala si cea locala, cat de ineficiente sunt serviciile critice din Romania. Desigur, problema principala este aceea ca, pe langa un profesionist adevarat, in orice serviciu public mai stau doi, trei sau chiar mai multi angajati „de umplutura”, adusi acolo numai ca recompensa pentru serviciile aduse celor care decid impartirea pozitiilor de la stat. Si lucrurile sunt cu atat mai grave cu cat aceste fotolii sunt de multe ori cele de management.
Legea salarizarii unice este un mare pas catre armonizarea retribuirii si a evaluarii lucratorilor din sistemul public potrivit unor grile care se aplica la nivel european. De altfel, legea nu avea nicio sansa de a trece prin Parlament daca nu era urmare a unei conditii impuse tarii noastre de catre UE, asa cum sunt majoritatea pasilor - timizi - facuti pentru modernizarea statului roman. Cu toate acestea, legiuitorii romani au simtit nevoia sa „ajusteze” legea potrivit gandirii proprii. Iar aceasta cugetare adanca isi are radacinile in pastrarea avantajelor pe care legiuitorii si colegii lor politici si le-au arogat. Astfel, salariul unic (ca si cota unica de impozitare sau ca si pensia calculata unitar) devine, dupa corecturile indigene la principiile europene, „unic” pentru marea masa si „altfel” pentru cei alesi. In aceste conditii, este greu sa ma convinga cineva sa platesc taxe si impozite mai mari, pentru a finanta sectorul public. Imi pare rau pentru medicii, profesorii si pensionarii care au venituri indecent de mici, dar nu suport gandul ca o parte dintre „salariatii unici” au venituri indecent de mari, pe seama muncii mele si a altora care activeaza in sectorul privat.
In domeniul privat, prezumtia este ca performanta se recompenseaza. Acelasi mecanism al pietei, de care amintim de fiecare data, ar trebui sa asigure suprematia competentei in companiile private. Din pacate, nu se intampla asa in mult prea multe cazuri; cum bine stim, pietele sunt disfunctionale. Cu toate acestea, nimeni din public nu cere egalizarea salariilor in sectorul privat si nici corelarea veniturilor cu o calitate a serviciilor prestate. Este dreptul actionarilor de a-si alege managementul pe care il cred de cuviinta, mandatul managerilor de a selecta personalul dupa criterii de competenta.
Din aceeasi categorie
In schimb, in sistemul public actionariatul suntem noi, toti contribuabilii - adica platitorii de taxe, onesti sau nu, care de voie sau mai mult impotriva vointei platim ceea ce guvernantii stabilesc ca datoram fata de stat. Din taxele platite de fiecare dintre noi sunt achitate, pe langa pensiile parintilor nostri, si salariile tuturor angajatilor din sectorul bugetar. De aceea, in aceasta calitate noi suntem indreptatiti sa cerem performanta celor care lucreaza in sectorul de stat. In schimb, ceea ce ni se ofera este o calitate indoielnica a serviciilor prestate, aroganta si indiferenta atat fata de noi, cat si fata de angajatii la stat. Ceea ce rezulta este un conflict artificial creat intre contribuabili si beneficiarii acestor contributii. Medicii, profesorii, pensionarii sau politistii nu sunt nicidecum dusmanii contribuabilului de rand, persoanele din „vina” carora platesc eu prea multe taxe catre stat. In realitate, vina este a liderilor politici, cei care folosesc ambiguitatea legislativa si discretia operativa pentru a favoriza amicii politici sau de afaceri. Precum in sistemul privat angajatii de rand sunt alesi de catre manageri „mandatati” in acest sens de catre actionari, tot asa in sistemul public contribuabilii de rand ii mandateaza pe reprezentantii Guvernului si pe cei ai puterii locale sa aleaga manageri competenti pentru institutiile publice, pentru ca acestia sa gestioneze domeniile de interes general.
In toate tarile s-a observat ca sistemul public este predispus la coruptie, clientelism politic si excese de toate felurile - evident, aceste excese sunt cu atat mai mari cu cat sistemul democratic este mai putin dezvoltat, desi SUA, mama tuturor democratiilor, sunt un exemplu de cum nu trebuie gestionat domeniul serviciilor publice. Din aceasta cauza, s-au perfectionat in timp metode de evaluare a performantei in sectorul administratiei centrale si locale, care au drept centru de referinta gradul de satisfacere a nevoilor cetateanului. Printre criteriile utilizate sunt cele referitoare la timpul necesar pentru solutionarea unei cereri, numarul de paturi de spital pe cap de locuitor, rezultatele obtinute de elevi la teste specializate, numarul de plangeri primite de un prestator de servicii etc. Romania nu trebuie sa reinventeze aceste criterii, nici sa le „adapteze” potrivit „democratiei originale” care ne caracterizeaza: pur si simplu, este suficient ca acesti indicatori utilizati in toata Uniunea Europeana sa fie folositi si in evaluarea serviciilor publice din Romania. S-ar vedea atunci cat de supradimensionate sunt administratia centrala si cea locala, cat de ineficiente sunt serviciile critice din Romania. Desigur, problema principala este aceea ca, pe langa un profesionist adevarat, in orice serviciu public mai stau doi, trei sau chiar mai multi angajati „de umplutura”, adusi acolo numai ca recompensa pentru serviciile aduse celor care decid impartirea pozitiilor de la stat. Si lucrurile sunt cu atat mai grave cu cat aceste fotolii sunt de multe ori cele de management.
Legea salarizarii unice este un mare pas catre armonizarea retribuirii si a evaluarii lucratorilor din sistemul public potrivit unor grile care se aplica la nivel european. De altfel, legea nu avea nicio sansa de a trece prin Parlament daca nu era urmare a unei conditii impuse tarii noastre de catre UE, asa cum sunt majoritatea pasilor - timizi - facuti pentru modernizarea statului roman. Cu toate acestea, legiuitorii romani au simtit nevoia sa „ajusteze” legea potrivit gandirii proprii. Iar aceasta cugetare adanca isi are radacinile in pastrarea avantajelor pe care legiuitorii si colegii lor politici si le-au arogat. Astfel, salariul unic (ca si cota unica de impozitare sau ca si pensia calculata unitar) devine, dupa corecturile indigene la principiile europene, „unic” pentru marea masa si „altfel” pentru cei alesi. In aceste conditii, este greu sa ma convinga cineva sa platesc taxe si impozite mai mari, pentru a finanta sectorul public. Imi pare rau pentru medicii, profesorii si pensionarii care au venituri indecent de mici, dar nu suport gandul ca o parte dintre „salariatii unici” au venituri indecent de mari, pe seama muncii mele si a altora care activeaza in sectorul privat.
Adauga comentariu:
Curs valutar
03.09.2010
-
- 1 EUR
- 4.2796
- RON
-
- 1 USD
- 3.3328
- RON
-
- 1 GBP
- 5.1351
- RON
-
- 1 XDR
- 5.0591
- RON
-
- 1 XAU
- 134.1946
- RON
Info bursier
03.09.2010
-
- BET
- 5095.86
- -0.23 %
-
- BET-C
- 2965.61
- -0.56 %
-
- BET-FI
- 22385.35
- 0.74 %
-
- ROTX
- 10345.84
- -0.21 %
-
- BET-XT
- 464.71
- -0.11 %
-
- BET-NG
- 736.05
- -0.49 %
Calculator TVA
Valoare TVA: -
- 18:33 Contributiile totale ale celor platiti pe drepturi de autor ar putea ajunge la...
- 17:56 Fostul ministru al Agriculturii a obtinut bani pentru plata fermierilor pe T3 si...
- 16:58 HP a castigat batalia pentru achizitia 3Par
- 15:55 Trei filme de Oscar pe DVD, cu Saptamana Financiara
- 15:18 Peste 1,6 milioane de apartamente vor avea centrale termice proprii pana la...
- 14:34 Romania, cea mai mare scadere a comertului retail din UE: -10,5%
- 14:03 Traian Basescu a tinut un discurs despre solidaritate in austeritate. Inca un an
- 12:50 Materialele de studiu BPP Learning Media au primit acreditare ACCA Platinum
- 12:07 Leul s-a depreciat treptat in prima ora a sedintei de tranzactionare
- 11:16 Afacerile din comertul cu amanuntul au scazut cu 8,9% in iulie fata de aceeasi...
- 10:47 Seful statului a semnat astazi decretele de numire in functie pentru cei sase noi...
Puternicitul si nimicnicia
de Edward Pastia
Remaniere. Un cuvant pe cat de simplu pe atat de plin de conotatii psihologice. Cu mare priza la mase. Nu l-a putut scoate din scena nici macar groaznica veste cu tantarul...
Cele mai citite din Editoriale
- ASTAZI
- ULTIMELE 7 ZILE
- ULTIMELE 30 ZILE
- » Trader Forex - a fi sau a nu fi? (155)
- » Puternicitul si nimicnicia (154)
- » Solidaritate cu sinistratii: un cap in gura si o mana in buzunar (34)
- » Ingrijorarile cu privire la starea economiei americane au determinat investitorii sa marcheze profiturile (32)
- » Miscarile recente ale Bursei americane si evolutia cotatiilor pentru aur si petrol (32)
Editoriale - comentate
- ASTAZI
- ULTIMELE 7 ZILE
- ULTIMELE 30 ZILE
Va recomandam
Aparitii editoriale Intact Media Group
![]() |
» Financiarul McMafia Din 27 august Financiarul va ofera o carte despre structura si diversele moduri de operare ale organizatiilor mafiote care impanzesc planeta.
|
![]() |
» Saptamana Financiara 3 filme de Oscar pe DVD Din 6 septembrie |
Stiri Saptamana Financiara
Stiri Gazeta Sporturilor
- » Vezi primul "11" al lui Răzvan pentru meciul cu Albania. Cum ti se pare echipa?
- » GALERIE FOTO / Premieră: Mercedes-Benz prezintă noua generaţie CLS
- » Urmăreşte liveTEXT România-Italia 3-5
- » VIDEO / Să rîdem cu Neymar, copilul teribil al Braziliei! A căzut în fund lîngă minge la ...
- » LiveTEXT Gloria Buzău - CF Brăila















