Pretul gigacaloriei difera de la oras la oras. Un aradean, targovistean sau un locuitor din Giurgiu platesc dublu fata de un ploiestean sau un bu­cu­res­tean. De vina pentru aceste dife­rente sunt vechimea cen­tra­lel­or elec­­­tro­­ter­mice si combustibilii utilizati. Din punct de vedere al productiei, cea mai scumpa energie termica este la Horezu (564 lei/Gcal), Brad (543,7 lei/Gcal) si Vaslui (537 lei/Gcal).

Clientii sistemului centralizat de incalzire din Sibiu, Eforie si Lehliu Gara platesc cea mai scumpa caldura din tara, 245 de lei pe gigacalorie, potrivit unei sta­tistici realizate de Autoritatea Natio­nala de Reglementare in domeniul Ser­vi­ciilor de Gospodarire Comunala (ANRSC). La polul opus se afla locuitorii din Cer­navoda, care platesc 69,7 lei/Gcal, cei din Beius, 77 lei/Gcal, si din Lupeni, 85 lei/Gcal. Aceste tarife extreme sunt apli­cate insa unui numar mic de apar­ta­mente racordate. In schimb, orasele cu cea mai scumpa caldura si cu un numar de clienti considerabil sunt Giurgiu (215 lei/Gcal), Arad (202,2 lei/Gcal) si Targo­vis­te (200 lei/Gcal). Acestia platesc aproa­pe dublu fata de locuitorii din Ploiesti, Rm.-Valcea, Dr. TurnuSeverin sau Bu­cu­resti (117-119 lei/Gcal). Aceste tarife, sta­bilite de ANRSC, sunt cu mult sub juma­tatea costului de productie al cen­tra­lelor termice si electrotermice. Costul cen­tralelor si distributia agentului ter­mic sunt acoperite de catre autoritatile lo­cale si de stat sub forma de subventie, care se ridica la 400 de milioane de euro anual. Acesti bani acopera diferentele dintre costurile de productie de la cen­tralele termice invechite si factura platita de aproape patru milioane de persoane deservite.

De unde vine diferenta

Principalele cauze care duc la um­flarea tarifelor la gigacalorie in unele orase sunt uzura morala si fizica a insta­la­tiilor, resursele financiare insuficiente ale primariilor pentru a sustine subven­tia, pierderile de pe retea si izolarea termica necorespunzatoare a blocurilor. La acestea se adauga numarul mare de apar­tamente debransate, fapt ce a con­dus la incarcarea facturilor clientilor ra­masi. La Arad si Giurgiu amplasarea centralelor este la mare distanta de sursa de aprovizionare cu carbuni. Inainte de 1990, costul cu transportul era foarte mic, insa dupa aceea acesta a crescut con­si­derabil, astfel incat aprovizionarea din zona Olteniei a devenit neeconomica. La Tar­goviste, caldura a fost achizitionata mult timp de la Combinatul de Oteluri Spe­cia­le, dar pentru ca unitatea indus­triala a scazut productia CET-ul local a fost nevoit sa isi readapteze costurile. In schimb, caldura de la Cernavoda e ief­tina pentru ca este asigurata de centrala nucleara, iar in orasele din Valea Jiului exista norocul apropierii de minele de carbuni.

Preturile de productie difera de asemenea de la caz la caz, in functie de vechimea instalatiilor si de combus­tibilul utilizat. Cea mai scumpa energie termica este produsa la Horezu (564 lei/Gcal), Brad (543,7 lei/Gcal) si Vas­lui (537 lei/Gcal). Aici se ard com­bus­ti­bil lichid usor, pacura si gaze na­tu­rale. La Intorsura Bu­zaului, pre­tul de pro­ductie este de peste sase ori mai mic, 84 lei/Gcal, pen­­tru ca se utili­zeaza rumegusul de la exploatarile forestiere din zona. In Oradea, firma Transgex valorifica apa termala si pro­duce energie cu 99,3 lei/Gcal si deserveste aproape 4.000 de apartamente. La orasele mari, cele mai mari costuri de productie sunt la Buzau (438  lei/Gcal), Resita (413 lei/Gcal), Botosani (412 lei/Gcal).

Jocul cu pretul

Costurile mari de productie pun mari presiuni pe  bugetul autoritatilor locale, proprietarele centralelor termice. Din ratiuni electorale si sociale, mai-marii primariilor au evitat sa ceara ma­ri­rea tarifelor caldurii platite de po­­pulatie. Auto­ritatea intervine din cand in cand si recunoaste un tarif mai mare pentru energia livrata de producatori. Pentru autoritatile locale asta inseamna chel­tu­ieli suplimentare. De exemplu, dupa ce s-a aprobat creste­rea cu 9% a tarifului pen­tru energia li­vrata de Elcen, pro­du­ca­torul de caldura al Capitalei, autor­itatile de la Bucuresti tre­buie sa suporte o subventie supli­men­tara de 55 de mili­oane de euro pentru a nu recurge la scum­pirea gigacaloriei pentru popu­latie.

Locul I la pret in Europa

Pretul mediu al gigacaloriei produse in cen­tralele electrice si de termoficare din Roma­nia este de 60 de euro, cu taxe incluse, dar fara TVA. Potrivit companiei de con­sultanta manageriala AT Kearney, acest cost este cel mai mare din Europa, fiind cu 18% peste media statelor UE.