Firmele private de paza si protectie apara 80% din avutia nationala

Sectorul de paza al statului, preluat imediat dupa ’89 de oameni bine instruiti ai vechilor structuri, fie din militie sau din Securitate,
a cunoscut ca business, de-a lungul anilor, o dezvoltare semnificativa. Daca afacerea a atras deja in Romania trei companii multinationale, societatile romanesti de profil se dovedesc inca incapabile sa-si extinda activitatea peste granitele tarii.Avand drept obiectiv sa apere afacerile altora, firmele de paza si securitate romanesti si-au dezvoltat in timp un business de succes, la care nu au ramas indiferente companiile multinationale de profil. Astfel, trei com-panii de renume mondial au intrat deja pe piata romaneasca prin absorbtia unor societati romanesti. Grupul danez G4S (Group 4 Securicor) a cumparat in 2002 actiunile societatii APS Valahia, in 2006 compania spaniola Prosegur pe cele ale Dragon Star Guard, iar anul trecut, societatea implicata in scandalul „Jaful secolului”, CPI Security a renuntat la 55% din actiuni, pentru suma de 1,74 milioane de euro oferita de suedezii de la Securitas.

Paza, speriata de salarii mici

Potrivit statisticilor Patronatului Serviciilor de Securitate (PSS), in 2006, piata romaneasca de profil inregistra o cifra de afaceri de peste 1,4 miliarde RON, in crestere anuala cu 34%. Astazi, numarul societatilor de paza si securitate depaseste cota 1.000. Dintre acestea, doar 30% au volum mare de lucru, restul de 70% beneficiind de un numar redus de obiective de paza ca urmare, in primul rand, a numarului mic de angajati.„Numarul angajatilor de paza in companiile romanesti de profil variaza de la doi la 3.000 de oameni”, spune presedintele PSS, Ion Popescu. Daca pe segmentul business lucrurile au inceput sa se contureze in ultimii ani, la nivelul locurilor de munca se constata o penurie accentuata, principalul factor fiind salariul foarte mic. „Toate ziarele sunt pline cu anunturi de angajare, dar acest sector prezinta inca un interes redus pentru romani”, explica Popescu, a carui comparatie statistica  pe care o  face cu Occidentul confirma dezinteresul fata de aceasta piata a muncii. El a adaugat ca, la noi, salariul minim este de 0,98 euro pe ora, in timp ce afara ajunge si la 12 euro pentru acelasi timp de lucru, dar si faptul ca, in Romania, pe acest sector de activitate, raportul dintre angajari si plecari este de 45% anual. O alta statistica a PSS arata ca, la noi in tara, fortele de securitate privata distribuie un om la 235 de cetateni.

Haos legislativ

Dezvoltarea acestui domeniu de activitate a inceput sa se contureze imediat dupa 1989, cand, odata cu disparitia din proprietatea statului, paza a intrat in sectorul privat. In mare parte, noile societati de paza si securitate apartineau oamenilor care  au lucrat in vechile structuri, fie in militie, fie in Securitate. Daca, pana in 1996, functionarea acestor firme a fost guvernata doar de un regulament de organizare, aprobat de Inspectoratul General al Politiei (IGP), de-a lungul timpului lipsa unui act normativ a generat o serie de probleme. Nici aparitia Legii 18/1996 nu s-a dovedit a fi pe masura, fiind modificata si completata de Legea 333/2003, si ea indelung contestata. „Erau firme care aparent faceau paza, dar, practic, se ocupau de recuperari, iar Legea 18 facilita aceste practici, fara sa se poata lua vreo masura punitiva”, isi aminteste Popescu, pentru care nici prezenta Lege 333 nu este una care sa permita dezvoltarea acestui sector de activitate. „Dimpotriva, ea vine sa ingreuneze activitatea din sistem, fie raportat la angajati, fie la angajator”.

SRI, in paralel cu legea

Inscrierea la OSIM a firmei, verificarea de catre politie a datoriilor la bugetul de stat sau formarea profesionala a angajatilor intr-un numar exagerat de ore sunt doar cateva dintre articolele Legii 333/2003 contestate de patronatul societatilor de paza si securitate. Recunoscuta de membrii PSS ca fiind o lege facuta impotriva sistemului de securitate si paza, patronatul a incercat  sa aduca anumite amendamente, dar, „din 92 de propuneri initiate de noi, atunci cand legea se afla in stadiul de proiect, niciunul nu a fost luat in consideratie”, spune Popescu.El contesta, de altfel, si avizul SRI pe care legea il impune firmelor de paza si securitate, despre care insa nimeni nu stie nimic. „Numai intr-un singur stat baltic mai exista un astfel de aviz de securitate, iar la noi, in cazul in care acesta este respins, nu este si motivat de catre SRI”, declara presedintele PSS. O problema grava o reprezinta si posibilitatea de retragere a avizului, in cazul in care a fost deja eliberat, de SRI, atunci cand firma a fost deja licentiata, mai comenteaza Popescu. Totusi, PSS se poate mandri cu un succes in ceea ce priveste sprijinirea societatilor pe care le reprezinta. Potrivit lui Popescu, pentru ca era contrara prevederilor Legii 333, o hotarare de guvern din 2004, care impunea tuturor agentilor de paza sa poarte uniforma unica, a fost anulata in instanta in luna august a anului trecut. Gurile rele spun ca aceasta hotarare a fost impusa pentru a favoriza businessul unei singure societati din domeniu, al carei patron avea si o fabrica de confectii.

Scolarizare cu bani de-acasa

Chiar daca spatiile publicitare sunt sufocate de anunturile de angajare in domeniul pazei si securitatii, mare parte dintre cei care aleg sa profeseze aceasta meserie se reorienteaza dupa o perioada foarte scurta de activitate. Principalul factor al renuntarii este dat de salariul foarte mic, dar si de conditiile de lucru pe care acestia sunt obligati sa si le asume. Mai mult, potrivit legii, chiar inaintea angajarii, ei trebuie sa scoata din buzunar intre 400 si 600 lei, pentru a se scoli si perfectiona in arta pazirii obiectivelor. Asa se face ca un viitor agent de paza trebuie sa urmeze pe propria cheltuiala un curs de 90 de zile (intre 360 si 520 de ore), organizat de regula de scoli infiintate chiar de firmele la care se vor angaja. „Nimeni in Europa nu are o asemenea pregatire ca noi”, spune Popescu, care face si comparatii cu tarile membre UE, unde un astfel de curs de pregatire profesionala dureaza intre patru si 60 de ore.

Batalia cea mare, bancile comerciale

Profitul societatilor de paza si securitate este direct proportional cu domeniul in care clientii lor isi desfasoara activitatea. Firmele incaseaza tarife ce pot depasi 15 lei pe ora pentru fiecare agent de paza alocat obiectivului respectiv. Dupa gradul de responsabilitate si risc, dar si al profitabilitatii, o clasificare a sectoarelor de activitate arata ca in top se afla transportul de valori, urmat de cel al monitorizarii si de cel al interventiei rapide, ultimul sector fiind reprezentat de paza umana pentru diverse obiective. Nu acelasi lucru este valabil si in cazul bodyguarzilor, pentru munca acestora fiind pretinse tarife pe masura beneficiarului.
Pentru a incheia un contract de paza si securitate, participarea societatilor de profil la licitatii este conditionata de aplicarea unui tarif minim de 5,3 lei pe ora, concurenta fiind una suspecta in cazul in care se coboara sub acest barem. „Firmele care oferteaza sub 5,3 lei pentru o ora de paza fie practica munca la negru, fie prefera sa aduca bani de-acasa”, a concluzionat Popescu. El spune ca, in cazul licitatiilor de paza si protectie, batalia mare se duce in cazul institutiilor financiar-bancare.

„La stat se pazeste cu ochii-nchisi”

In cazul obiectivelor ce apartin statului se inregistreaza o participare redusa. De la Ion Popescu aflam ca in contractele cu statul tariful se negociaza pentru un an intreg si, indiferent de evolutia preturilor, ramane neschimbat pe toata durata contractului. „Un calcul simplu arata ca firmele care au contracte cu statul ies in paguba, dar realitatea este cu totul alta, si chiar una bine intretinuta”, incearca sa explice Popescu profitabilitatea societatilor care detin contracte cu statul.In opinia acestuia, un exemplu elocvent il constituie si compania de cai ferate, in special CFR Marfa. Pe scurt, am putea vorbi despre o protectie a furtului sau despre cum se inchid ochii atunci cand se fura din avutul obstesc. Nu de acelasi lucru se poate vorbi insa atunci cand paza trebuie asigurata la unitati militare, depozite de armament sau unitati militare de productie. „Aici, in colaborare cu armata, sunt agenti bine instruiti, iar responsabilitatea este cu mult mai mare decat in alte cazuri”, spune presedintele PSS. El considera ca, odata cu externalizarea anumitor servicii de catre autoritati si in contextul in care si jandarmeria se retrage treptat din domeniul pazei, acest sector de activitate va reveni in totalitate societatilor private. Potrivit lui Popescu, in prezent, peste 80% din avutia tarii este sub scutul firmelor de paza si securitate private.

Incapabili pentru piata externa

Daca, de cativa ani, multinationalele de profil au fost atrase in Romania, nu acelasi lucru se poate spune despre o extindere a activitatii societatilor romanesti pe plan extern. „Este aproape imposibil pentru o firma romaneasca sa patrunda pe piata externa”, spune Popescu, care aminteste doar de plecarea unor agenti de paza in zone de conflict precum Irak, Ciad sau Afganistan, pentru care recrutarea s-a facut prin intermediari straini, de regula americani.„Nu cred ca, in acest moment, suntem capabili sa operam nici pe piata bulgareasca, nici pe cea albaneza si nici in Moldova”, a adaugat presedintele PSS. In schimb, el confirma faptul ca pe piata romaneasca se mai pot deschide afaceri in domeniul pazei si securitatii, datorita dezvoltarii economice interne, dar si a cresterii interesului pentru proprietate al romanilor.De remarcat este si faptul ca, la nivelul Uniunii Europene, pentru cele 27 de state membre exista tot atatea legi care guverneaza aceste servicii, ele neavand in comun decat faptul ca asigura protectia persoanelor sau a bunurilor. Totusi, pana pe 28 decembrie 2010, Consiliul Europei are obligatia sa examineze piata europeana de profil si sa elaboreze un proiect de armonizare din punct de vedere legislativ al acestei activitati.